marți, 4 ianuarie 2011

Gombrovicz despre Borges


din jurnal
1962
VI
Piriapolis

     Borges n-a luat parte la congresul PEN-Clubului, dar soarta noastră tragică nu l-a cruţat de alte situaţii ridicole. S-a urcat în avion cu mama lui, doña Leonor, a pornit spre Europa după lîna de aur care se numeşte premiul Nobel. Ce alt motiv a putut să –i determine pe acest bărbat de peste şaizeci de ani, aproape orb, şi pe această bătrînică numărînd nu mai puţin de optzeci şi şapte de primăveri să călătorească într-un avion cu reacţie. Madrid, Paris, Geneva, Londra – conferinţe, banchete, festine – ca presa să scrie şi să fie puse în mişcare toate resorturile. Restul a fost, presupun, aranjamentul Victoriei Ocampo (« am vîrît mai multe milioane în literatură decît a scos Bernard Shaw din ea »).

     Se spune că un membru al parlamentului argentinian a avut intenţia să facă propunerea ca, într-o sesiune festivă, parlamentul să se adreseze Academiei de Literatură Suedeze cerînd atribuirea Premiului Nobel lui Borges (atît de mare era dorinţa lor de-a obţine un Nobel pe care nu-l au încă). Din fericire, în ultimul moment, a fost sfătuit să renunţe.

     Cu toate acestea, Borges s-a urcat în avion. Iată-l pe încă unul preschimbat în comis-voiajor. Încă unul întărind echipa de fotbal în marele meci internaţional … Numai de nu s-ar simţi mai mult minge decît portar.
Patetic spectacolul acestui singuratic orb, cu o mamă de aproape nouăzeci de ani, angrenaţi în agitaţia călătoriei cu avionul. Cel mai rău e, că într-un fel, el se pretează la toate acestea. Şi nu mă îndoiesc că-l va obţine. Premiul Nobel. Din păcate, din păcate … pentru asta există premiul şi dacă e să-l ia cineva atunci cine altul decît Borges ! Scrie o literatură pentru literaţi, parcă anume scrisă pentru membrii juriului, e un candidat numai bun, aşa cum trebuie, abstract, scolastic, metafizic, de ajuns de neoriginal pentru a găsi o cale bătătorită, de ajuns de original, în lipsa sa de originalitate, pentru a deveni o nouă şi chiar creatoare variantă a ceva cunoscut şi recunoscut. Un maestru bucătar prima ! Bucătărie pentru gurmeţi !

     N-am cea mai mică îndoială că prelegerile lui Borges despre esenţa metaforei, şi altele de acelaşi calibru vor fi suficient de sărbătorite. Căci şi ele vor fi exact aş cum trebuie : focuri reci şi artificiale, jocuri de artificii ale inteligenţei în mod inteligent suprainteligente, piruete ale gândirii retorice şi moarte, incapabilă să preia vreo idee viabilă, a gîndirii dealtminteri total neinteresată de gîndirea « adevărată », conştient fictivă, executîndu-şi aparte arabescurile, glosele, exegezele, consecvent ornamentală. În schimb ce métier ! Ireproşabil pe plan literar. Ce maestru bucătar ! Cine i-ar putea entuziasma mai tare pe literaţii pur sînge decît un asemenea literat nesanguinolent, literar, verbios, nevăzător, care nu vede nimic în afara combinaţiilor sale mentale?

     El seamănă cu fisele pe care le introducem în automate ca totul să înceapă să se rotească şi să joace în tact … Dacă măsura măreţiei unei literaturi este neliteralitatea ei, capacitatea de a se învinge pe sine pentru a ajunge la realitate, atunci trebuie să recunosc că un atare tip de excelenţă nu va complica eforturile creatoare ale lui Borges. Dar nu Borges mă irită. Cu el şi cu opera lui m-aş putea înţelege într-un fel între patru ochi … mă scot din sărite borgiştii, armate de esteţi, cizelatori, experţi, iniţiaţi, ceasornicari, metafizicieni, firoscoşi .. Acest artist pur are neplăcuta capacitate de a mobiliza în jurul său tot ce e mai dubios şi mai emasculat !

Witold Gombrovicz, Jurnal - Teatru, ed. Univers, 1988, pag.159-161


P.S.  Premiul Nobel pe anul 1962
http://nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1962/

am dat citatul de mai sus în continuarea ideii lansate de Şerban Tomşa
http://serbantomsa.blogspot.com/2011/01/borges-marele-bibliotecar.html

fotografiile sunt de la:
http://bajotumirada.blogspot.com/2010/05/argentina-aun-hay-borges.html
http://www.3ammagazine.com/3am/3am-cult-hero-witold-gombrowicz/

2 comentarii:

  1. Excelent articolul... Ai fost foarte inspirat că l-ai postat.
    Mi se strânge inima, totuși... Ce situație penibilă... Parcă Borges avea și o iubită tânără, Maria nu știu cum...
    Îi dau dreptate autorului în ceea ce privește borgiștii, experții, inițiații, închinătorii la moaștele autorului Cărții de nisip...

    RăspundețiȘtergere
  2. Postez astfel de păreri pentru că ele sunt unice în felul lor, puţin cunoscute în general şi merită rememorate.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc