Nimic spectaculos

Mountain Kiparissia

Toate închise, nepătrunse, fără mișcare, lipsite parcă de voință.
Asemenea celor scrise aici. În absența spectacolului, totul devine opac.
Vina cuiva; a celui ce culege, atât scriitor, atât cititor.
Și valul se închide, devenind oglindă, cu soare-n el și tigaie. Nu încălzește nimic.
Altfel, inundabil, răscolitor, amenințător, trezește toată lumea.
Scrisul, asemeni unui cântăreț, printr-un sat sărac.
Sărăcirea devine mai adâncă, lumea trage obloanele și închide porțile.
„Noi, demult l-am alungat pe poet afară din casă.”
Sublim, platonicisist, remarcabil de fidel perfecțiunii.

N-am fost cules, n-am fost ales

Rămășițele toamnei

Să lași tot timpul o parte din recoltă naturii, să alegi ce lași, să nu-ți pară rău.
Umflate de vânt și soare, frunzele viței de vie se pregătesc pentru cădere.
Jos vor fi asemeni unor cadavre contorsionate datorită bombei atomice.
Nici nu trebuie să mă explic.
În toate căderile, felul cum se arată după, este îngrozitor.
Puțini știu că natura dictează în toate.
Cei care nu cred asta, știu că omul face de fapt toate astea.
Cei care nu cred nici asta, dau vina pe Dumnezeu.
Ține de fiecare. Uneori regretăm că nu suntem printre cei aleși.
Ce falsitate.
Să nu te bage nimeni în seamă și prin asta să observi spectacolul lumii, iată pudoarea.