De acolo...

Kiparissia Castle, Peloponesse, Greece

... vin toate.

Unghiul acela, ce prindea larg, un ținut fabulos, era asemeni unei vele; care umflată prindea -la fel de fabulos, tot vântul din lume.
Soarele rupea norii și lumina lui scandaliza niște valuri care, oprite și ele o clipă, întrerupeau circulația vapoarelor. Zidul acela acvatic pomenit de Moise la trecerea Mării Roșii era valabil și aici.

Când te gândești că totul era datorită ferestrei și preocupării ei în a îți arăta lucruri nemaivăzute.
Fereastra de fapt îți arată interiorul ei, asemeni hăului căscat de Marea Balenă Albă vânată de Ahab. Odată pătruns în castel, trecând de poartă, ai trecut de fanoane.

Moby Dick a purtat generații întregi de oameni de pe un țărm, pe celălalt al oceanului, căscându-le de fiecare dată fereastra. De fiecare dată le-a arătat cunoașterea.

Kiparissia Castle

Treci prin fața ferestrei, prin fața necunoscutului, în interior o lume supraviețuiește doar datorită atenției tale. Dacă nu o vezi, ea moare. Asemeni unei culori la semafor, dacă nu o vezi, cineva poate să moară. Drumul nostru este plin de culoare, observația nu ține de cromatică, ci doar de atenție, de felul în care Oblio știa să nu se rătăcească. Cu toate că uneori, personal, îmi doresc rătăcirea.

Traveling - călătoria

Imagini de pe telescaun

Basmul că într-o clipă îți poți vedea întreaga viață poate fi adevărat numai în cazul în care clipa de care povestim precede moartea. De aceea acest adevăr insurmontabil nu poate exista fără martori, dar ei sunt morți și toată lumea o știe.

O lumină de apus transfigura toată pădurea de foioase într-o hartă în care se putea citi lesne jaloanele prin care autorul vieții trecuse, marcase trecerea lui astfel. Din când în când, sau mai des, apar brazii, statura lor ascuțită nu convine fagilor jalonați de verticalitatea naturală. Avem de-a face cu un război al figurilor, în care Oblio este bad guy.

Apariția Legii O

Ninge aprig. Toate lucrurile devin purtătoare de căciulă. Oblio bântuie cu legea lui implacabilă, ascuțită.

Lipsa umbrei așează planurile apropiate, deasupra celor depărtate, așa cum ridici ochii. Stampa japoneză este fidelă naturii, contează fiecare cum o privește, de ochiul său, de mărimea nervului.

Regăsesc dimineața natura într-o peșteră deschisă, formele de calcit s-au transformat în forme pufoase de nea. Figurile sunt la alegere, te poți regăsi în fiecare sau poți regăsi pe fiecare.

Sensul și săgeata

The point - Oblio

Am prins secolul în care maturii doresc să trăiască în locul copiilor.

Oameni, care au râvnit copii fiind la vreun trenuleţ electric sau la vreo păpuşă de porţelan, acum retrăiesc în imaginea celor mai mici din jurul lor acelaşi momente. Chiar neavând copii, în vitrina lor, stă jucăria mult visată. Dar copilul nu mai are un punct de vedere (point of view), căci adultul ştie mai bine, ştie şi unde îl doare când a căzut, îi ştie dorinţa şi de aceea copilul nu mai are nevoie de ea. Dacă plânge, ceea ce este foarte grav pentru adult, plânsul semnifică de fapt durerea adultului şi cel mare o ştie foarte bine. Copilul nu mai are nevoie să-şi caute sensurile, să se rătăcească în ceața cunoașterii, copilul trebuie să devină lider, să conducă (nu pe el) - pe alții.

Astăzi, educația de acasă, această maledicție părintească (malediction) nu mai are nici o legătură cu bunul simț, de tot ceea ce ține de observare, de stare de prostrație, pe care copiii o au și o determină de fiecare dată atunci când se doresc a fi liberi. Acasă educația primară nu mai există, poate doar vreo cucoană aleasă ce-i mai sperie din când în când. Copilul nu are voie să fie speriat, traume grele se pot abătea asupra lui. Copilul nu are voie să viseze, mai ales coșmaruri, visează adultul în locul lui. Visează cum el copil primește și pricepe imediat toate sensurile acestor lumi, la școală are nota maximă pe linie, este eminent în școala superioară... apoi se trezește. Măcar copilul meu să poată, dacă eu nu am putut, gândește dis-de-dimineață mediocrul intelectual format atât de repede în a fi ceea nu este și poate nici măcar copilul său să nu poate fi.