Pe lângă zid

Pe lângă zid la Methoni, Peloponezul vestic, Grecia

Asemeni unui leu răvășit de căldură mă strecor prin umbra deasă, pe lângă zid.
Nu mă vedeți în umbră, sunt 007 și sunt invizibil.
Ultimele mele rezerve izvorăsc din colțul pe care zidul-l apleacă, în care umezeala tremură, viața.
Mă târăsc asemeni unui șarpe, nici măcar nu dau din coadă, sigur nu mă puteți vedea, sunt acolo unde este cărămida cea mai arsă, mai neagră decât fundul unui ceaun ce se confundă cu mediul.
Exist datorită mediului. A promisiunii acestuia. A felului în care mă dezvolt și învăț în el —în mediu.

Mă simt idiot că nu-mi văd lumina, ce trece prin umbreluțe, prin nisipul cald împrăștiat de nimfe, prin urmele clare ce duc la malul mării și de acolo în zarea apropiată, în fața promontoriului, în pupa iahtului; marea plecare.

Perechea Grifon-Leu de la palatul lui Nestor

Chora Museum, Messenia, Greece - Piet de Jong reconstruction

Din Dicționar: *

kόsmos noētόs (κόσμος νοητός): univers inteligibil

Una din problemele pe care le ridică teoria platoniciană a Formelor este cea a localizării lor.
Platon declară categoric că eide-le nu se află în nici un loc (Symp. 211a compară Aristotel Phys. III, 203a).
Există însă alte pasaje care arată că, într-un sens mai larg al cuvântului, ele au o „localizare” (Rep. 508c, 507b, Phaidros, 247c-e).
Limbajul figurativ din Timaios îl silește să fie mai explicit; teoria sa despre mimesis (vezi) sugerează un model față de care universul vizibil (kosmos aistethos) este o imagine, o copie (eikon), Tim. 30c-d.
Acest model este universul inteligibil care „conține” principalele familii de eide (loc. cit. ; vezi zoon).
„Conține” e un cuvânt dificil; nu este deloc clar cum privea Platon grupările superioare de eide (vezi principalul text paralel, Soph. 235d; aici însă contextul e dialectic)

din Francis E. Peters, Termenii filozofiei grecești, Humanitas, 2007, pag 165.

Imagini originale de la Muzeul din Chora

Pentru înțelegerea universului ce ne înconjoară, orice alăturare este binevenită. Există o prietenie a imaginarului cu lumea reală, când această prietenie încetează intervine coșmarul. Zeul intervine de multe ori și rearanjează mediul. Medusa este ucisă de Perseus, Sfinxul de Oedip, Leul din Nemeea de Herakles și putem continua.
În schimb arta merge înainte și explicațiile filosofice, chiar dacă vin mai târziu, reușesc într-o măsură să explice totul. Formele sunt însoțite de idei, orice conținut fizic renaște, existența se află tot timpul în apropierea ideii.
Remarc doar că artisticul ajută imens omul în percepția lumii din care face parte -omul, chiar dacă, o bună parte din lume este posibil imaginară.
Momentan nu pot scrie unde se află ideile mele, sigur că cineva le-ar putea plasa repede în capul meu și totuși eu nu sunt așa de sigur. Întocmai ca relația de informație-server-cloud.
Mă bucur că trăiesc pentru a apropia un trecut foarte îndepărtat de realitatea lumii în care trăiesc.

http://www.penn.museum/sites/expedition/his-golden-touch/

Vă invit să intrați pe link-ul de mai sus, o lume dispărută, înviată de Piet de Jong vă arată o ieșire din labirint. Scriu de un labirint al ideilor, al dorințelor, al cunoașterii. Niciodată verbul a ieși nu a fost dăunător, asta fiind evadarea. Creștinismul ne arată invers. A ieși este pentru că ai intrat, și dacă o faci pentru simplu motiv că dorești să cunoști, atunci nici a intra nu este dăunător.

N.B.
Am avut o emoție aseară, la anunțarea rezultatelor alegerilor prezidențiale din turul al II-lea, mă gândeam să nu mai scriu nimic pe blogul acesta. Credeam că nu merită.

filming mgm lion

răspuns Google la căutarea acestei imagini

Atunci lucrurile s-au petrecut astfel.
Nu știm cum a sculptat Michelangelo sau cum și-a pierdut nopțile Einstein. Știm în schimb cu o mare acuratețe când leul Leo a lansat mesajul MGM.

Este natural să nu asistăm la nașterea unui geniu, păstrăm doar imaginile mature ale lansării geniale.
Nici nu știu dacă primul pas al lui Gagarin sau Armstrong, pe pământ este important?
Ce este important? Inițierea sau desăvârșirea? Sau drumul până acolo?! Până la desăvârșire.

Am ales acestă imagine pentru a desemna finalul, adică desăvârșirea, încheierea mesajului, descifrarea acestuia: așa s-au petrecut lucrurile, dispariția ocultului.

Ce ne interesează de fapt?
Mesajul sau felul în care a fost criptat?
Puterea informației este datorită transportului și acesta se face cu ajutorul unei imagini, asta pentru că în imagine avem cea mai mare încredere. Povestea cu orbii ce găsesc adevărul poate avea loc pe o planetă în care eclipsa a uitat să treacă.

Să nu ne lăsăm păcăliți de imagini! Mai ales cele mișcătoare, fac ravagii.

Leul-om Hackher

Pentru că nu a existat nici un portret, nici o imagine care să-l reprezinte pe maiorul Hackher, pe Franz Xaver Baron de Hackher, locuitorii oraşului Graz au pus să se sculpteze un leu şi să-l plaseze sus pe colină. Acest leu priveşte calm şi acum curgerea râului Mur, râu vijelios, periculos, care străbate oraşul stârnind în sufletul locuitorilor un dinamism cultural fără precedent.
Istoria ne spune că acest maior a apărat oraşul Graz timp de multe luni în timpul campaniei lui Napoleon doar cu o "mână de soldaţi", adică în 1809.
Ceea ce este interesant este că mult mai târziu acest leu priveşte peste Mur la ceea ce artiştii numesc "friendly alien", un muzeu de artă modernă care apare în mijlocul oraşului în 2003, cum leul s-a ridicat pe colina Schlossberg, mult mai devreme în 1909. Acest tip de abordare se poate numi idiosincrazie şi cu asta se mândresc locuitorii acestui oraş.
Niciodată nu au fost lei pe aici şi nici extratereştri, sau mai şti...



Toate informaţiile privind istoria acestui oraş au fost luate din Ghidul Oraşului Graz
www.graztourismus.at
Herrengasse 16, Graz