„N-am ajuns atat de sofisticat” - Marean Vanghelie

Nestor Palace, Chora Museum, Greece, Piet de Jong reconstruction

Hotnews:
≪Întrebat dacă este de acord cu opinia președintelui executiv al PSD Liviu Dragnea, care a pus pierderea cursei pentru Cotroceni pe seama lui Dumnezeu, Vanghelie a răspuns: "N-am ajuns atât de sofisticat".≫

Benedetto Croce, Esteticieni germani minori: *
≪Pentru Krause, umanitarist, liber-cugetător, teozof, totul e organism, totul e frumusețe, și frumusețea e organism, iar organismul e frumusețe ; Esența, adică Dumnezeu, e una, liberă și întreagă, și unul liber și întreg este Frumosul.

Nu există decât un singur artist, Dumnezeu, și o singură artă, cea divină. Frumusețea finitului este Divinitatea, adică asemănarea cu divinitatea care apare în finit. Frumosul pune în joc rațiunea, intelectul și imaginația conform legilor lor, și aduce în suflet plăcerea și înclinațiile dezinteresate.≫

Când am terminat de scris, Diavolul m-a întrebat repede:
„Este Frumos acest Marean Vanghelie?”
„Nu!” am răspuns eu.
„Atunci cred că am să-l vizitez puțin...!”


_________________________________
Benedetto Croce, Estetica, Univers, 1971, pag.394-395.

Perechea Grifon-Leu de la palatul lui Nestor

Chora Museum, Messenia, Greece - Piet de Jong reconstruction

Din Dicționar: *

kόsmos noētόs (κόσμος νοητός): univers inteligibil

Una din problemele pe care le ridică teoria platoniciană a Formelor este cea a localizării lor.
Platon declară categoric că eide-le nu se află în nici un loc (Symp. 211a compară Aristotel Phys. III, 203a).
Există însă alte pasaje care arată că, într-un sens mai larg al cuvântului, ele au o „localizare” (Rep. 508c, 507b, Phaidros, 247c-e).
Limbajul figurativ din Timaios îl silește să fie mai explicit; teoria sa despre mimesis (vezi) sugerează un model față de care universul vizibil (kosmos aistethos) este o imagine, o copie (eikon), Tim. 30c-d.
Acest model este universul inteligibil care „conține” principalele familii de eide (loc. cit. ; vezi zoon).
„Conține” e un cuvânt dificil; nu este deloc clar cum privea Platon grupările superioare de eide (vezi principalul text paralel, Soph. 235d; aici însă contextul e dialectic)

din Francis E. Peters, Termenii filozofiei grecești, Humanitas, 2007, pag 165.

Imagini originale de la Muzeul din Chora

Pentru înțelegerea universului ce ne înconjoară, orice alăturare este binevenită. Există o prietenie a imaginarului cu lumea reală, când această prietenie încetează intervine coșmarul. Zeul intervine de multe ori și rearanjează mediul. Medusa este ucisă de Perseus, Sfinxul de Oedip, Leul din Nemeea de Herakles și putem continua.
În schimb arta merge înainte și explicațiile filosofice, chiar dacă vin mai târziu, reușesc într-o măsură să explice totul. Formele sunt însoțite de idei, orice conținut fizic renaște, existența se află tot timpul în apropierea ideii.
Remarc doar că artisticul ajută imens omul în percepția lumii din care face parte -omul, chiar dacă, o bună parte din lume este posibil imaginară.
Momentan nu pot scrie unde se află ideile mele, sigur că cineva le-ar putea plasa repede în capul meu și totuși eu nu sunt așa de sigur. Întocmai ca relația de informație-server-cloud.
Mă bucur că trăiesc pentru a apropia un trecut foarte îndepărtat de realitatea lumii în care trăiesc.

http://www.penn.museum/sites/expedition/his-golden-touch/

Vă invit să intrați pe link-ul de mai sus, o lume dispărută, înviată de Piet de Jong vă arată o ieșire din labirint. Scriu de un labirint al ideilor, al dorințelor, al cunoașterii. Niciodată verbul a ieși nu a fost dăunător, asta fiind evadarea. Creștinismul ne arată invers. A ieși este pentru că ai intrat, și dacă o faci pentru simplu motiv că dorești să cunoști, atunci nici a intra nu este dăunător.

N.B.
Am avut o emoție aseară, la anunțarea rezultatelor alegerilor prezidențiale din turul al II-lea, mă gândeam să nu mai scriu nimic pe blogul acesta. Credeam că nu merită.

Watercolor - Piet de Jong

Agora Museum (Stoa of Attalos), Athina

Olandezul Piet de Jong colorează asemeni lui Vermeer, nu sunt vederile din Delft, dar este aceeași lumină. Englezul Piet de Jong nu poate crea asemeni predecesorului său luminos, în schimb are revelația creației, este un medium al spiritului antic grec.

http://www.agathe.gr/overview/the_staff.html

La Athina, în 1937, Piet de Jong reintegrează trecutul în culoare, orice formă ilizibilă i se pare ușor manipulabilă, își aduce doar aminte. Dacă ar fi fost Byron ar fi scris un imn, dacă ar fi fost Vermeer, ar fi deschis doar fereastra și-ar fi pictat numai lumina ce învăluia vasul. Aici în excavația de la poalele colinei Acropole (Akropolis) sunt tone de cioburi, unul dintre cele mai mari puzzle din lume, locuințele au fost mutate, arheologii sunt la câțiva metri sub fundațiile acestora, toate acestea fac o coadă enormă în așteptarea de-a fi inventariate, catalogate. Orice pică-n mână este foarte valoros, orice poate fi recuperat se tezaurizează. Piet de Jong își aduce aportul, minimul său, mai departe vin alții, alege ce se poate, încearcă lumina. În spatele lui, muzele moderne îl ațâță.

Culorile se pot ghici după minerale, sunt reacții chimice, sunt identificatori chimici, dar pe departe cel care are curajul să reproducă, chiar dacă o va face pe jumătate, trebuie să fie un mare artist. Întocmai ca poetul contemporan ce continuă poemul neterminat, la fel și compozitorul ce continuă partitura lipsă.

Sigur că realitatea poate fi alta, sau trecutul chiar, generații întregi în schimb vor fi hrănite cu idealul unei lumi imposibile astăzi, chiar și așa, orice efort în direcția asta contează. Este ca o nouă Vedere din Delft, poate spune cineva astăzi ceea ce a văzut cu adevărat Vermeer?!

Trageți o tură pe site-ul acesta, ce pionieri!

http://www.agathe.gr/overview/the_staff.html