Perechea Grifon-Leu de la palatul lui Nestor

Chora Museum, Messenia, Greece - Piet de Jong reconstruction

Din Dicționar: *

kόsmos noētόs (κόσμος νοητός): univers inteligibil

Una din problemele pe care le ridică teoria platoniciană a Formelor este cea a localizării lor.
Platon declară categoric că eide-le nu se află în nici un loc (Symp. 211a compară Aristotel Phys. III, 203a).
Există însă alte pasaje care arată că, într-un sens mai larg al cuvântului, ele au o „localizare” (Rep. 508c, 507b, Phaidros, 247c-e).
Limbajul figurativ din Timaios îl silește să fie mai explicit; teoria sa despre mimesis (vezi) sugerează un model față de care universul vizibil (kosmos aistethos) este o imagine, o copie (eikon), Tim. 30c-d.
Acest model este universul inteligibil care „conține” principalele familii de eide (loc. cit. ; vezi zoon).
„Conține” e un cuvânt dificil; nu este deloc clar cum privea Platon grupările superioare de eide (vezi principalul text paralel, Soph. 235d; aici însă contextul e dialectic)

din Francis E. Peters, Termenii filozofiei grecești, Humanitas, 2007, pag 165.

Imagini originale de la Muzeul din Chora

Pentru înțelegerea universului ce ne înconjoară, orice alăturare este binevenită. Există o prietenie a imaginarului cu lumea reală, când această prietenie încetează intervine coșmarul. Zeul intervine de multe ori și rearanjează mediul. Medusa este ucisă de Perseus, Sfinxul de Oedip, Leul din Nemeea de Herakles și putem continua.
În schimb arta merge înainte și explicațiile filosofice, chiar dacă vin mai târziu, reușesc într-o măsură să explice totul. Formele sunt însoțite de idei, orice conținut fizic renaște, existența se află tot timpul în apropierea ideii.
Remarc doar că artisticul ajută imens omul în percepția lumii din care face parte -omul, chiar dacă, o bună parte din lume este posibil imaginară.
Momentan nu pot scrie unde se află ideile mele, sigur că cineva le-ar putea plasa repede în capul meu și totuși eu nu sunt așa de sigur. Întocmai ca relația de informație-server-cloud.
Mă bucur că trăiesc pentru a apropia un trecut foarte îndepărtat de realitatea lumii în care trăiesc.

http://www.penn.museum/sites/expedition/his-golden-touch/

Vă invit să intrați pe link-ul de mai sus, o lume dispărută, înviată de Piet de Jong vă arată o ieșire din labirint. Scriu de un labirint al ideilor, al dorințelor, al cunoașterii. Niciodată verbul a ieși nu a fost dăunător, asta fiind evadarea. Creștinismul ne arată invers. A ieși este pentru că ai intrat, și dacă o faci pentru simplu motiv că dorești să cunoști, atunci nici a intra nu este dăunător.

N.B.
Am avut o emoție aseară, la anunțarea rezultatelor alegerilor prezidențiale din turul al II-lea, mă gândeam să nu mai scriu nimic pe blogul acesta. Credeam că nu merită.

Theória

Muzeul de Arheologie și Istorie Națională Athina, Grecia

Indra Kagis McEwen
≪Imaginea aceasta a lumii, ca imagine, pentru prima oară a prezentat kosmos-ul drept un spectacol, o theória.

Că o asemenea imagine expunea ordinea, ca să zicem așa, e un fapt cu putință de a fi interpretat drept o subminare a viziunii care îl consideră pe Anaximandru ca prezidînd la nașterea teoriei.

Ar fi într-adevăr așa dacă se acceptă perspectiva modernă comună care pune accent pe latura speculativă, nonparticipativă, a theória-ei și interpolează, citind invers, o presupusă evoluție de la teori-contemplației la teoria-ca-opusă practicii. Dar mai există o dimensiune a întregii probleme, cîtă vreme, la nașterea teoriei, Anaximandru nu a fost doar moașa primă, ci și nou-născutul.

În viața conștiinței colective, mișcarea de la compactare la diferențiere e comparabilă cu nașterea și creșterea ființei umane individuale, care abandonează viața compactă in utero, unde pruncul e mama și mama e prunc, spre a dobîndi o înțelegere din ce în ce mai diferențiată asupra lumii.

În întunericul absolut al pîntecului, pruncul poate, cel mult, avea patru simțuri -gust, auz, miros, pipăit. Numai la naștere, cu prima și cea mai netă separație, primește copilul al cincilea simț și începe să vadă. *≫

*nota autorului
Nașterea teoriei a urmat scăderii analfabetismului în Grecia secolului al VIII-lea î.H. Formularea pe care o dă Anne Carson semnificației acestui eveniment este deopotrivă lămuritoare și elocventă: ”Locuitorii unei societăți orale trăiesc mult mai în armonie cu împrejurimile lor decît o facem noi [...] Ceea ce este vital, într-o lume a sunetelor, este menținerea continuității [...Dar] un cititor trebuie să se deconecteze de la fluxul de impresii senzoriale transmise de nas, ureche, limbă și piele dacă este să se concentreze asupra lecturii. Un text scris separă cuvintele unul de altul, separă cuvintele de mediul lor, separă cuvintele de cititor (sau de scriitorul lor) și pe aceștia doi de mediul lor. Separarea este dureroasă [...] cuvintele scrise îl proiectează pe utilizatorul lor în izolare” (Carson 1986, p. 49-50).

Indra Kagis McEwen, Străbunul lui Socrate - Un eseu despre începuturile arhitecturale, 

Idea Print&Design, 2011, pag. 26-27.

O vedere cosmică asupra intrării

sursa necunoscută