Se afișează postările cu eticheta friendly alien. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta friendly alien. Afișați toate postările

duminică, 15 ianuarie 2017

Alien



Trebuie să mă limitez de Giger și de minunatul său alien, preluat de Ridley Scott, de anvergura filmelor în franciză, de frigul de afară, de imaginația mea, prin care am reușit să prind într-un zero absolut, capul, doar partea superioară, nuca cum se spune, a celebrului monstru înainte de a ieși din ape.

Sau poate că n-aș fi știut asta și nici nu aș fi bănuit că există dacă acest mit contemporan nu ar fi fost atât de extrapolat și diversificat de la sublim la ridicol. (Du sublime au ridicule, il n'y a qu'un pas)

Totuși, peste felurile în care ceea ce te-a întors, ca gândire sau apetit de cunoaștere, țeasta asta de nucă mi-a trasat radial felul în care trăiesc în prezent și mă raportez universal la lume. Încă țin steagul sus.

marți, 16 septembrie 2014

Înălțimea interioară

La Methoni, în Peloponezul occidental, într-o cetate venețiană cucerită de turci mai apoi, putem vedea adâncimea înălțimii. Am provocat vreun oportunism lingvistic, sau ne pronunțăm repede asupra unui centru eliptic în mișcare?

Ținutul acesta se numea Morea, nume folosit și de Byron în epopeele sale eroice. Are o incidență francă, dar folosit de Morosini, un tip curajos, venit cu pluta din Veneția în perioada Renașterii.

Interiorul mă duce la mormintele miceniene pe care le găsești -datorită indicatoarelor, la câțiva zeci de kilometri în orice direcție -în Peloponez.

 

Urci să vezi căderea. Sau mai bine scris urci ca să vezi de unde poți cădea.
De afară monstrul pare prietenos, în felul său optim solar îmi aduce aminte de "Friendly Alien" de la Graz, de oriunde îl privești, el te vede la fel. Ce idee?! (sic!)

Altfel, ne aflăm în mijlocul unei istorii mareice, ieri francii, azi venețienii, mâine turcii, apoi au venit francezii, apoi sperata independență, de parcă pietrei îi pasă. Istoria prea aprigă pentru inima omenească. Piatra este un martor mult mai demn de luat în seamă. Ori, în felul acesta, trebuie să ne dăm cu pietrele, să le pipăim, să le cunoaștem; de aici urmele, și mirosul, și antichitatea, cu stafidele ei.

marți, 19 octombrie 2010

O amintire la persoana a II -a Graz



Graz. Muzeul aproape de apă...
Lumină stoarsă, reflectată; totul pentru a uimi.


Fiind abia începutul verii, însăşi Mur-ul, râul vijelios ce străbate acum Graz-ul este plin de lumină; absoarbe lumină.
În imagine este KunstArt, în reflexie o clădire din secolul imperial austriac, stilul militar al acesteia aduce clasicul, uitând barocul, modă a acelor vremuri. Între Muzeu şi clădirea privitoare pe trei nivele este Mur-ul, care nu se vede, care a coborât mai jos.

Muzeul este tapetat cu sticlă polarizată, muzeul este o tehnologie înaltă, este o joacă extraterestră, formă handicapată pentru omul obişnuit. Dar Mur-ul este natural, născut în Stiria, provincie războinică, cu oameni grei, spartani medievali, acum atenieni prin graţia păcii.
Mi-am adus aminte de Graz pentru că mi-am adus aminte de tine, scrisoare târzie, frunză de toamnă, umbră a viului.

miercuri, 30 iunie 2010

Friend


Fără a fi surprins băieţelul şi-a trasat coordonatele, impulsurile; fără lecţii, fără mistere. În lumea asta mare uneori este suficient să vezi, vei citi mai târziu, tot mai târziu vei pipăi; textura acestei lumi îţi va da bătăi de cap, copile!

marți, 29 iunie 2010

Leul-om Hackher


Pentru că nu a existat nici un portret, nici o imagine care să-l reprezinte pe maiorul Hackher, pe Franz Xaver Baron de Hackher, locuitorii oraşului Graz au pus să se sculpteze un leu şi să-l plaseze sus pe colină. Acest leu priveşte calm şi acum curgerea râului Mur, râu vijelios, periculos, care străbate oraşul stârnind în sufletul locuitorilor un dinamism cultural fără precedent.
Istoria ne spune că acest maior a apărat oraşul Graz timp de multe luni în timpul campaniei lui Napoleon doar cu o "mână de soldaţi", adică în 1809.
Ceea ce este interesant este că mult mai târziu acest leu priveşte peste Mur la ceea ce artiştii numesc "friendly alien", un muzeu de artă modernă care apare în mijlocul oraşului în 2003, cum leul s-a ridicat pe colina Schlossberg, mult mai devreme în 1909. Acest tip de abordare se poate numi idiosincrazie şi cu asta se mândresc locuitorii acestui oraş.
Niciodată nu au fost lei pe aici şi nici extratereştri, sau mai şti...



Toate informaţiile privind istoria acestui oraş au fost luate din Ghidul Oraşului Graz
www.graztourismus.at
Herrengasse 16, Graz