Întoarcerea cneazului

http://yablor.ru/blogs/palehskaya-lakovaya-miniatyura/876733

Și cneazul se întorcea la fiecare decadă, care socotită după vremurile noastre ar fi de ordinul sutelor de ani, căci nici precizia să o prezică cineva n-ar fi cu putință. Cneazul venea de la răsărit și venea odată cu soarele în acea dimineață ploioasă, căci așa se făcu; să plouă din înaltul cerului și lumina să vină de după ziduri, de după arborii grădinilor.

Și cneazul acesta falnic venea de la bătălie. Purtase peste tot răsăritul chipul lui Hristos și dușmanii cădeau numai la vederea acestuia. Dar odată cu căderea lor, răpuneau și tovarăși de nădejde ai cneazului. Armata se tot împuțina și caii mureau de dorul ieslelor de-acasă.

Cneazul s-a întors și de data aceasta și socoteala dușmanului dădu greș.
Rugile rușilor fură ascultate. Pământul înapoiat.
Numai că vremurile se schimbaseră, așa cum de fiecare dată oamenii schimbaseră vremurile.
Asta înainte ca vremurile să-i schimbe.
Cneazul nu mai merse spre răsărit, căci neamurile de-acolo ori se împuținaseră, ori se potoliră.
Cneazul trebuia să meargă spre soare-apune și lucru acesta-i făcea rău păsării lui.

Pasărea cneazului era Pasărea de Foc. Pasăre pe care cneazul a primit-o de mic copil.
Pasăre mai vie decât focul stelelor, decât adâncul Baikal-ului, decât strălucirea oțelului.
Pasăre cântată mai mult decât orice sfânt, pasăre rea.

Nu-i clipă de gândit, așa cum nu-i cal de nestrunit, cum nu-i om încercat și femeie de ferecat.
Cneazul porni spre întunecare la o mare confruntare.

Așa aflară de Marele Sfat de-afară.
Lumea aceea întunecată, cu soare puțin, strânseră oști viclene pentru a porni spre cetatea cneazului.
Lucrurile acestea se petreceau demult, demult de tot. Și venirea cneazului le ieși în întâmpinare, lor, vremurilor și uneltirilor.
De fiecare dată întoarcerea este vestită de vremuri. Nu există o reîntoarcere, nu există acel soi de trădare, de răzgândire. Cneazul se întoarce pentru că a fost plecat. „Veniți, veniți!”

Și bătălia începu.

Caii albi și caii negri.
Săbiile scurte și sulițele lungi.
Caii roșii.
Oamenii roșii.
Așa s-au amestecat toate și tot.

Nu-i rost de izbândă, nu-i rost de fugă.

Un nour dispare și din el cneazul tresare.
De jos o vulpe apare, crucea plutește, un câine răsare.
Un vuiet se aude...
* Președintele visă și un vuiet îi bubuia în urechi.
Un călugăr erudit îi ascultă visul.
Înainte de a mânca, în preziua visului președintele știa ce are de făcut.

Ne bântuie de fiecare dată o cronologie a întoarcerii.

Aripa

Pasărea -iubita mea plutitoare, a privit albastrul și și-a luat zborul. Penele ei calde cărămizii, îndreptate în direcția sosirii au parcurs un timp scurt: umbra.
Umbra fiind trecutul, fiind poate singura amprentă pe care o plutitoare, asemenea ei, o poate lăsa pentru un timp foarte scurt. Timp ce pentru unii poate însemna un an și pentru alții o secundă, o arsură; o urmă de fapt.
Trupul păsării este sus, nu se vede, deasupra ei este altă aripă, nu se vede, dar sub ea este aripa pe care o vedeți și direcția acum o ghiciți cu ușurință; este atât alb și albastru în drumul ei, este o căldură în aripile ei.

Pasărea din mintea omului tânăr

Praga, Vyšehrad - monument funerar

Păsările simbolizează inaccesibilul aerian şi, 

prin lărgirea metaforei, 

a imposibilului şi himericului.

George Călinescu, Estetica basmului

Există un zbor al omului, necunoscut lui, bănuit doar de cei puţini, zbor pe care îl face o singură dată; zborul spre moarte. Dar nu toţi fac asta, de aceea acum vorbim de lucruri care se petrec aievea.

Acest zbor este dat de-o pasăre măiastră ce se află în capul omului, care spărgându-i mintea prin zbaterea ei îl supune unor cazne inimaginabile şi singurul mod de-a scăpa este de-a zbura alături de această pasăre măiastră. Există un timp provocat, o suprapunere, prin asta o confuzie, timp în care pasărea măiastră, pe care cei foarte puţini dintre noi o au în mintea lor tremură în oul ei, se naşte. Atunci mintea acestui om devine ca un briliant, incasabil la toate preconcepţiile, mentalităţile, superstiţiile, religiile care tâmpesc omul obişnuit în cursul vieţii lui, mintea înfloreşte împreună cu creşterea aripilor, devine cum ar spune medicii, o minte de geniu.

Primul care a sesizat valoarea păsării măiastre a fost Brâncuşi, nu l-a interesat atât de mult povestea, căci în poveste omul pune stăpânire pe pasărea fabuloasă, care are un cântec sacru -justiţiar. Limitele poveştii sunt şi limitele omului, povestea scrisă invers devine sculptură -toată seria de reprezentări artistice ale păsării. Brâncuşi a căutat materiale diverse pentru sculpturile sale, metalul fiind la un moment dat preferat în dauna pietrei sau lemnului, cele două din urmă fiindu-i dragi pentru că îi aminteau de acasă, de Jiu.

Pasărea măiastră din metal are exact dorinţa sclipitoare din mintea tânărului, care odată convins, singur convins, de starea genială în care se zbate visează să scape. Puţini au asemenea păsări în capul lor, sunt sigur că şi Brâncuşi o avea, a lui fiind din piatră, îngheţată la un moment dat de răcirea forţată a  lavei creatoare a artistului.

Eroina de pe Jiu şi ea a avut o pasăre măiastră, curajul nebunesc a Ecaterinei Teodoroiu nu putea să fie susţinut de-o fiinţă obişnuită, aici bănuiesc doar că pasărea era din lemn, poate fag sau arţar, înălţime sau plenitudine. Războiul poate a fost o coincidenţă în care Ecaterina a zburat odată cu pasărea ei, exista un neastâmpăr al firii ei.

Astăzi o ştire mi-a tulburat după-amiaza. Ştire venită tot de pe Jiu şi tot despre zborul unei fete, zbor spre moarte; zbatere necruţătoare a metalului păsării, o pasăre măiastră din metal strălucitor ce orbeşte pe oricine.

Procesul partea a II-a

continuare la

http://scorchfield.blogspot.com/2011/01/procesul.html

...

depoziţia lui William Henri Fox

Î : De ce-o numiţi operă de artă?

R : În primul rând, consider că are expresie, formă, întrupează o idee, probabil sugerată de zborul unei păsări şi sugerând, la rândul ei, zborul unei păsări. Deseori o idee abstractă inspiră asemenea lucru, pe care el îl exprimă într-un chip original. Este ceea ce cred că a făcut artistul. Ideea sugerată a evoluat probabil după ce a început lucrul. E posibil ca la început el să fi făcut pasărea după forma ei naturală.

Î : Dacă artistul ar fi denumit-o peşte, v-ar fi sugerat mai curând ideea de peşte decât ideea de pasăre?

R : Nu, nu-mi sugerează un peşte.

Î : Dacă ar fi denumit-o tigru în zbor?

R : Nu.

Î : Vă sugerează un leu sau un alt animal?

R : Se poate ca pe mine zborul să mă impresioneze ca o abstracţie, ca o parte din suma calităţilor aparţinând lucrării, dar nu, în mod categoric, ca un leu sau un tigru real.

Î : Dacă v-aţi întâlni cu acest obiect, şi n-aţi auzi pe nimeni referindu-se la el ca la o pasăre, aţi putea sub prestare de jurământ, să declaraţi că este o pasăre?

R : Nu domnule, n-aş face asta, pentru că numind-o astfel...

Î : Nu asta mă interesează. Vă daţi multă osteneală s-o numiţi pasăre. Nu pot vedea ce importanţă are denumirea de pasăre. Toată lumea spune că este o pasăre numai pentru că artistul a denumit-o pasăre. Spuneţi că sunteţi conservator sau aşa ceva.

R : Sunt directorul muzeului.

Î : Scopul muzeului este de a prilejui publicului vizionarea operelor de artă.

R : Da.

Î : De a face educaţia publicului pe această cale.

R : Da, domnule.

Î : Dacă cineva v-ar fi trimis să achiziţionaţi o operă de artă pentru a o expune în muzeu în scopul de a educa publicul, aş alege o operă de artă ca aceasta?

R : Da, domnule.

Î : Aţi alege-o pe aceasta înaintea unui Barye sau a unei picturi sau sculpturi cunoscute?

R : Aş alege această sculptură ca pe o operă aparţinând unui artist pe care îl preţuiesc ca artist.

Î : Aţi alege-o mai mult ca pe o curiozitate?

R : Nu, domnule, nu pentru acest motiv. este un obiect de artă, o piesă admirabilă, şi aş alege-o pentru frumuseţea ei, pentru simetria ei, pentru calitatea pe care o are de a-mi crea o emoţie plăcută.

Î : Credeţi că oamenii simpli care se perindă prin muzeul dumneavoastră ar putea fi educaţi de această formă?

R : Sper că vor fi, domnule. Cred că ar aprecia frumuseţea ei.

Î : Socotiţi că s-ar nimeri mai mult decât unul din zece mii să creadă că este vorba de o pasăre?

R : Cred că mai mult decât unul la zece mii vor spune că în faţa lor se află un obiect frumos.

Î : Aveţi în muzeul dumneavoastră articole reprezentând opere de artă destinate publicului, de acelaşi gen cu Proba 1?

R : Cum să vă spun, avem în muzeu ceea ce numim piese de artă abstractă.

Î : Ce înţelegeţi prin asta?

R : Aceasta este arta nerealistă, nefigurativă, dacă puteţi înţelege. Avem acolo obiecte, avem picturi, avem sculpturi pe care dumneavoastră le-aţi socoti rudimentare, deoarece nu sunt figurative. Am avut la muzeu numeroase expoziţii în care am prezentat astfel de lucrări.

Î : Din câte cunoaşteţi dumneavoastră din lumea artei, nu-i aşa că opera domnului Brâncuşi este izolată?

R : Lucrările sale sunt produsul specific al unei activităţi creatoare unice, care şi-a găsit propriul său mod de expresie.

Î : Oare lucrarea în sine, ca de pildă Proba 1, nu se detaşează de oricare sculptură făcută de artişti şi nu se înstrăinează de cee ce numim artă?

R : Nu cred că el se înstrăinează în sensul atribuit.

____________________________________________________

Închei prin a sublinia că după doi ani de dezbateri, instanţa a dat câştig de cauză lui Constantin Brâncuşi, ceea ce adus ulterior la modificarea textului din legea tarifelor vamale din 1704, dar asta este o altă poveste.

Acum, numai prin asta, îl văd pe Brâncuşi universal. În schimb, chiar şi astăzi, nouă românilor, ne este greu să vedem asta, adică: universalul. Dacă aşa mă acuz şi pe mine, atunci sunt dator să fac orice prin a demonstra contrariul.


text din 
Dumitru Daba, Brâncuşi, Editura de Vest, 1995 pag. 41- 42

imaginea de la:
http://www.ceruldinnoi.ro/Pict_afo/maiastra.jpg

Procesul

James Joyce de Constatin Brâncuşi

În 1920, Brâncuşi reuşeşte să expună la Salonul independenţilor din Paris, dar una din operele sale stârneşte animozitate: este vorba de Principesa X. Picasso, care era un mare şugubăţ al timpului, exclamă că Principesa X este de fapt "O pulă!" şi Matisse la rândul lui este încântat de idee, dar poliţia nu! Piesa este scoasă din muzeu, dar adusă înapoi în urma protestelor; inclusiv protest publicat din partea lui Picasso, suprarealistul Picabia ori cubistul Leger. Totuşi Brâncuşi a rămas supărat toată viaţa pe Picasso şi pe Matisse. Brâncuşi, introvertit, nu gusta glumele pe seama operelor sale, în schimb era prieten bun cu Apollinaire, un alt mare amator de farse. "De gustibus non disputandum est!"

Şase ani mai târziu vrea să expună în Statele Unite ale Americii, uitând că în anii 1908 şi 1913, când a mai făcut-o, la Chicago, au ars într-o piaţă publică efigii ale operelor sale, ale lui Matisse, Walter Pach şi alţii.
Prietenul său, James Joyce îl sfătuieşte ca în niciun caz în inventarul operelor ce urmau să ia drumul peste Atlantic să includă şi Principesa X.


Existau destui în America de Nord care în aşteptarea operelor lui Brâncuşi se pregăteau de scandal; de apărarea Americii împotriva obscenităţilor ce veneau din Europa.
La vamă, s-a presupus că Brâncuşi face contrabandă cu metale şi că Pasărea Măiastră, nu este operă de artă, ci un motiv de-a introduce bronz în ţara lor; taxa era de 235 de dolari aplicată numai Păsării.

Brâncuşi dă în judecată vama, prin asta statul nord-american. La proces sunt chemaţi doi specialişti din ţară: Frank Crowinshield, pe atunci editor la Vanity Fair şi William Henri Fox, director la Brooklyn Museum of Art, amândoi martori la cererea reclamantului:


Primul răspunde Frank Crowinshield:

Întrebare: Aveţi cunoştinţe de artă?

Răspuns: Am studiat arta în tinereţe. Tatăl meu era artist şi eu am fost critic de artă la diferite reviste, ca cea de faţă, şi am scris numeroase articole de artă.

Î : De cât timp scrieţi articole despre artă?

R : De aproximativ cincisprezece ani.

Î : Aţi studiat arta?

R : Da, în întreaga lume.

Î : Cunoaşte-ţi opera domnului Brâncuşi?

R : Desigur.

Î : Aţi văzut vreuna din lucrările domnului Brâncuşi?

R : Am văzut numeroase lucrări în atelierul său, precum şi în expoziţii, aici, la Londra şi în alte părţi.

Î : Domnul Brâncuşi este recunoscut ca sculptor profesionist?

R : Da, este.

Î : Vă înfăţişez Proba 1 şi vă întreb dacă aţi mai văzut-o până acum?

R : Am mai văzut-o.

Î : Şi o consideraţi operă de artă?

R : O consider ca atare.

Î : Din câte ştiţi, are vreun scop utilitar?

R : Nici unul.

Î : Domnule Crowinshield, ce vă îndreptăţeşte să afirmaţi că Proba 1, după părerea dumneavoastră, este o pasăre?

R : Sugerează zborul, sugerează graţia, năzuinţa, vigoarea îmbinată cu iuţeala, într-un elan de putere, forţă, frumuseţe, aşa cum le are o pasăre. Dar numele, titlul acestei lucrări, realmente nu înseamnă mare lucru. Sculptori de mare succes, Barye şi alţii, şi-au intitulat mare parte din lucrări cu denumiri care nu spun nimic... Într-un fel, titlul are foarte puţin de-a face cu lucrarea sculptorului. nu afectează defel calitatea estetică a lucrării privită ca operă de artă, dacă are proporţie, armonie, măiestrie şi mesaj.

Î : De ce spuneţi că această lucrare vă atrage ca operă de artă reprezentând zborul unei păsări?

R : N-am spus asta, am spus că sugerează zborul.

Î : Sugestia de zbor este singurul motiv care stârneşte emoţia dumneavoastră estetică?

R :  Nu numai. Lucrarea mă atrage graţie proporţiilor, formei, armoniei, mesajului şi măiestriei.

Î : Aşadar, dacă aţi lua o bară de metal perfect rotunjită şi cu forme simetrice, bine şlefuită, v-ar atrage ca şi cum ar fi o operă de artă?

R :  Nu, domnule. Dacă ar fi făcut-o un mare artist...

Î : Să presupunem că n-aţi şti cine a făcut-o.

R : Aceasta n-are nici o importanţă.

Î : Deci, cu toate că ne referim la calitatea artistică sau la proprietatea de a captiva privitorul sau la echilibrul armonios, la formă etc., n-are importanţă şi nu faceţi nici o diferenţă între lucrarea unui meşter şi opera unui sculptor?

R : Dacă este frumoasă, lucrarea nu poate fi făcută de un meşter...

text din 
Dumitru Daba, Brâncuşi, Editura de Vest, 1995 pag. 38-40


Nota trimite la
Brâncuşi vs United States (stenograma procesului, obiect al Dosarului 209109-G, New-York, oct.21, 1927)


imagini de la:
http://www.flickr.com/photos/costi-londra/3880533883/

http://www.orion-lights.ro/noutati/omagiu-lui-brancusi