„Cuibul berzei din Schitu Golești a devenit celebru după ce s-a aflat că
pentru mutarea lui a fost nevoie de o serie întreagă de documente și
aprobări, inclusiv de la Academia Română.”
http://www.ziare.com/gratiela-gavrilescu/ministrul-mediului/aberatia-zilei-epopeea-berzei-continua-inaripata-nu-vrea-sa-se-mute-1353554
Se-ntâmplă ziua în amiaza-mare ca în orice sat sau comună din țara noastră să apară zilnic câte-un om prost, el nu caută lumina ci unul mai prost ca el astfel că cei doi au ceva în comun, spre seară grupul se mărește la mult mai mulți.
Fiindcă se înserează, grupul se grăbește și propune ca a doua zi să se trimită o delegație la județ pentru ca cei de acolo să afle despre prostia lor. De la județ ajunge la capitală, prostia fiind contagioasă, atacă până și Academia. Nu există o maturitate necesară la nici un nivel. Nimeni nu-și pune problema că poate astfel de încercări mai dovedesc o dată -pe lângă alte dăți, cât de proști suntem. Amănuntele ne omoară. Sarea și piperul vieții, ne intoxică de fapt.
Dacă ar fi să rescriem istoria violentă a umanității, gâștele de pe Capitoliul din Roma antică ar fi trebuit să aibă statui închinate lor mai mari pe coloane mai înalte decât cea a lui Traian; cele ce au salvat Roma prin larma lor, anunțând o invazie nocturnă a galilor.
În schimb la noi, după ce-au distrus cuibul berzei -fără să fi dorit asta, cei de la pompieri s-au mai lăsat induși în eroare încă o dată, construind unul nou în altă locație.
Am deja emoții la gândul că pitulicea mea nu se mai întoarce la cuibul de sub streașina bucătăriei, gândindu-mă că s-ar putea întâmpla asta, deja devin mai prost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc