Reconstituirea - o imagine porno arhitecturală

Athina, Akropolis, Parthenon, 2012, 21 aug. Greece

Ideea de porno în arhitectură a fost introdusă de Baudrillard,  de aceea voi încerca să nu-l plagiez atât de mult. Dacă reușesc asta, este doar datorită imaginii ce m-a excitat la vremea aceea, întorcându-mă și citindu-l, n-am făcut altceva decât să-i dau dreptate, oul sau găina, eu sau alții, contează!?

Este adevărat că acum zece ani și mai mult, orice relație cu supratehnologia era privită nu numai cu frică, dar și cu suspiciune. În felul în care frica de sex în Evul Mediu făcea ravagii și înmulțea autodafé-urile.

Putem defini ca paralele două drepte ce mărginesc un teritoriu temporal perfect.
Exemplu: o arhitravă a unui templu cu o macara (brațul unei macarale) adusă intenționat în acel prag.
Suntem, ca privitor, în mijlocul unei revoluții arhitecturale, ale unei descuamări culturale; căutăm acul în carul cu fân.

Athina, Akropolis, Parthenon, 2012, 21 aug. Greece, East Pediment

De acum nu se mai mișcă nimic fără știrea noastră.
Nici Ictinos, arhitectul secolului de aur al lui Pericle, nu mai știe ce se-ntâmplă.
Nici măcar Eminescu în critica lui Perpessicius. De fapt totul este clar, focalizat și foarte apropiat, este imaginea unei descompuneri, a trecerii timpului peste marmură, și ea —marmura, tremură încă; este deja porno.

Asistăm, cum des folosește Baudrillard staza, la acuratețea și distribuirea unei imagini în fragmente ce nu mai dovedesc originea lor. De aceea, partea unei coloane, își poate găsi căminul chiar în Italia sau chiar Turcia. Canelura poate fi aceeași, eroziunea la fel, același bazin mediteraneean, aceiași climă.

Există oare o matematică a acestei descrieri, o înfășurare ce poate dovedi că repetăm la nesfârșit același mecanism al cunoașterii?

S-ar putea scrie că da și totuși mai rămâne umbra unei frici care ne bântuie, a unei perfecțiuni pe care alții înaintea noastră au lansat-o și noi am uitat-o
—încercăm așa să o descoperim.

Ne rămâne, nu în final, descrierea pe care alții, chiar cu mii de ani înaintea noastră au reușit să o compună. În această descriere lipsește macaraua, și asta ne dă o angoasă de nedescris, impotenți. În lipsa tehnologiei, a ridica o piatră de jos, devine un efort prea greu chiar și pentru o lapidare. Suntem în pragul unei noi civilizații și asta ne face în prima fază, lipsiți de virilitate.