În căutarea unei iubiri

http://bombsite.com/issues/89/articles/2690

≪În ceea ce mă privește, sper să ajung prin Corumbá, în Brazilia, de unde mă voi reîntoarce la Cuiabá și apoi, în jurul lunii decembrie, la Utiariti, unde-mi voi găsi comitiva - echipa și animalele - pentru a încheia expediția.

Șeful postului din Melgaço ne împrumută două galiotes, bărci ușoare din scînduri - și vîslași. Adio catîri !  Nu ne mai rămîne decît să ne lăsăm duși de apele lui Rio Machado. Nepăsători după atîtea luni de secetă, am neglijat, în prima seară, să ne acoperim hamacurile, mulțumindu-ne să le agățăm între copacii de pe mal. În plină noapte se dezlănțuie o furtună ca un tropot de cai în galop. Pînă să ne trezim, hamacurile s-au transformat în adevărate băi. Bîjbîim prin întuneric și desfacem o prelată sub care să ne adăpostim, dar nu putem să o întimdem sub acest potop. Cît despre somn, nici vorbă. Ghemuiți în apă și cu prelata pe cap tebuie să avem grijă de buzunare ca să nu intre apă în ele. Ca să treacă timpul oamenii spun istorioare. Am reținut-o pe cea a lui Emydio.

Povestea lui Emydio.

Un om văduv avea un singur fiu, adolescent. Într-o zi îl cheamă la el și-i spune că i-a venit timpul să se însoare.
 - Ce trebuie să faci ca să te însori ? întreabă fiul.
 - Foarte simplu, îi spuse tatăl, n-ai decît să te duci la vecini și să cauți să placi fetei.
 - Dar nu știu cum poți să placi unei fete !
 - Ei bine, cîntă la chitară, fii vesel, rîzi și cîntă !
Băiatul face întocmai cum i se spuse, dar sosește în momentul în care tatăl fetei murise. Purtarea lui e considerată indecentă și e alungat cu pietre. Se reîntoarce acasă și se plînge de cele întîmplate. Tatăl său îi explică cum trebuie să se poarte în astfel de cazuri. Fiul merge din nou la vecini, cînd tocmai se tăia un porc. Respectînd cu fidelitate ultima lecție primită, începe să plîngă în hohote :
 - Vai ce jale ! Era atît de bun ! Îl iubeam atîta ! Niciodată nu se va mai găsi un altul atît de bun !

Exasperați, vecinii îl alungă. Povestește tatălui său această nouă pățanie și primește din nou sfaturi cum trebuie să se poarte.
La cea de-a treia vizită vecinii tocmai curăță de omizi grădina. Mereu în urmă cu lecția tînărul exclamă:
 - Ce bogăție ! vă doresc ca toate aceste animale să se înmulțească pe pămînturile voastre ! Să nu vă lipsească niciodată ! Bineînțeles, e alungat din nou.

După această a treia încercare neizbutită, tatăl îi porunci fiului să construiască o colibă. Acesta se duce în pădure ca să taie lemnele necesare. În timpul nopții un priculici trece pe acolo și găsește locul foarte potrivit pentru a-și face casă, punîndu-se de îndată pe lucru. A doua zi băiatul se întoarce și găsește coliba aproape gata : „Dumnezeu mă ajută !” gîndi el mulțumit.
Și construiesc așa, completîndu-se unul pe altul, băiatul ziua, priculicul noaptea. în cele din urmă coliba e terminată.

Pentru inaugurare băiatul hotărăște să-și ofere un ospăț, o căprioară, priculiciul, un mort. Unul aduce căprioare ziua, celălalt cadavrul, în timpul nopții. Cînd, a doua zi tatăl vine să ia parte la ospăț în locul fripturii găsește pe masă un cadavru:

 - Hotărît lucru, fiule, nu vei fi niciodată bun de nimic, spuse el.≫

 Claude Lévi-Strauss, Tropice triste, ed. Științifică, 1968, pag. 334-335.