Cais |
Și ochii mi-au fost scuturați,
De zborul lor,
Al ciocănitorilor.
Alun |
În grabă mare,
În tril înalt de primăvară,
Alune de astă vară.
Când au plecat ciocănitorile,
Brusc natura s-a schimbat.
Cerul s-a înnourat,
Și-apoi a plouat.
“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
A venit vremea reamintirii ciocănitorilor, Scorchfield, de ai aşa vorbe cu ele?
RăspundețiȘtergereDomnule din cais, nu te mai ascunde de ....ciocanitori. Alunul -fotografie este foarte reusit----creaza o stare de bidimensional a unei realitati tridimensionale. Mai gasesti asta intr-o stampa "japoneza" goghiana.
RăspundețiȘtergereCamelia,
RăspundețiȘtergerePentru că este vremea plecărilor!
Dragă zeiță, m-am ascuns în zăpadă și acolo unde m-am dus am găsit din plin.
RăspundețiȘtergere