Povestea de o zi a șoferul de autocar

Montenegro

Șoferul de autocar se numește Sebastian.
Șoferul de autocar s-a sculat la șase dimineața și și-a pupat pe frunte nevasta.
S-a dus la patron cu noaptea-n cap (pentru că era iarnă) și și-a luat cheile autocarului.
La ora șapte, în parcarea din fața stadionului municipal, Sebastian a parcat autocarul. La ora șapte și-un pic au apărut primii părinți împreună cu copiii lor.
La o oră a plecat. Avea la bord peste patruzeci de copii și cam zece adulți.
Timp de cinci ore Sebastian a condus prudent și finuț autocarul.
Una din învățătoare s-a așezat pe scaunul șoferului de schimb (care nu era).
Au vorbit mult timp.

Spre prânz, într-o vreme încărcată de gri, aproape de ninsoare, autocarul condus de Sebastian a ajuns în stațiunea de schi.
Conducătorul de grup a coborât primul și a coordonat rapid coborârea bagajelor și mutarea lor în hotel în timp ce Sebastian încă mai mângâia mâna învățătoarei. Mai târziu când toți au plecat Sebastian a tras perdelele. Autocarul avea perdele. Autocarul era un Mercedes cu perdele cu un loc generos în spate.

În marea cafenea cu privire directă spre pârtii, Sebastian savura singur o extra large coffee. Avea în fața sa un tablou pe care era pictat un minunat peisaj de iarnă. Înainte de masă, Sebastian a împrumutat o pereche de schiuri, clăpari și bețe. Șoferul de autocar știa să schieze.

Pe pârtie Sebastian a căzut de două ori și-a întâlnit două olandeze. Așadar ieșirea sa la schi s-a sfârșit brusc într-o cameră de hotel.

Pentru că trebuia să se întoarcă în aceeași zi, Sebastian a părăsit cu o mare părere de rău stațiunea de schi împreună cu autocarul său cu perdele.
Nici drumul de întoarcere nu a fost lipsit de întâmplări. Dar rostul lor de a fi povestite îl văd data viitoare.

Aproape de miezul nopții, pe o ceață cumplită, Sebastian intră în oraș. Ajuns la garaj, lăsă cheile patronului, care îl aștepta. Acasă făcu un duș repede și intră în pat lângă nevastă, o pupă tandru pe frunte. Trezită brusc, îl întrebă: „Cum a fost dragule?”

„Ceață, numai ceață peste tot, greu...” și se întoarse cu spatele la ea. Înainte de a adormi, Sebastian văzu cum afară apar primii fulgi de nea din anul acesta.