joi, 3 aprilie 2014

Trei ore ale disperării

Cartea: Alan Silitoe - Singurătatea alergătorului de cursă lungă
Prima: cea a trezirii, a ieșirii din amnezia nocturnă, a uitării vieții petrecute pe alte planete. Celor norocoși li se relevă un vis, o formă ce înconjoară realul amintirii trecute. Îmi este greu să declar că timpul trecut într-o noapte este mai mult, sau mai puțin decât al unei zile. Depinde de ziua trecută. Depinde de ziua uitată.

Ne trezim dimineața și în urma igienei corpolare citim.

Este ora dată înainte în care reușim să ne regăsim.
Durează atât de puțin.
Sunt importante ideile care survin.
Sunt la fel de vii imaginile care revin.
Ale unei alte zile trecute, sau, poate mult mai important, ale unei nopți petrecute.

Despre celelalte ore, mai târziu.

7 comentarii:

  1. o zeita paminteana4 aprilie 2014, 18:43

    Draga ulyse, ma gindesc sa-ti ascuti simturile pentru ce va urma. Povestea cinefilului si a irinei cea de matase. Zice ca ea tot impletea si impletea cit el mesteca o punga de pufuleti cu ciocolata in sala elvira.

    RăspundețiȘtergere
  2. o zeita paminteana5 aprilie 2014, 19:16

    Celulita, dovada ca n-a alergat prea mult!

    RăspundețiȘtergere
  3. o zeita paminteana8 aprilie 2014, 20:49

    Oho, am ajuns la punctul culminant. Aurora boreala finlandeza ii da intilnire lui eternal sunshine....la serata animata. Totusi, el, soarele, nu-i suride deloc, putea si el sa zica ceva de genul: eo, si eu astept cu nerabdare sa ne intilnim cu totii, aurora cu soarele si cu febletile noastre.
    Altfel, tu ce mai faci? N-ai nicio feblete?

    RăspundețiȘtergere
  4. A câta oară auzi exclamarea asta:

    Ești o proastă?!

    RăspundețiȘtergere
  5. o zeita paminteana8 aprilie 2014, 23:07

    Cu cine te certi?!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ispititoare făptură, să fie atinsă ca pe reliefuri de literă şi noaptea scrisă în trup.
    Păstrătoare a amintirilor tale.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc