sâmbătă, 29 septembrie 2012

Apropierea de infinit


≪Iar religia este pentru Müller „o facultate a spiritului care, în mod independent, mai mult aș zice, în ciuda sensului și rațiunii, îl face pe om în stare să priceapă infinitul sub nume diferite și în deghizări  schimbătoare. Fără această facultate n-ar fi posibilă nici o religie, nici măcar cel mai degradant cult de idoli și fetișuri, și, oricât de puțin ne-am aplecat urechea, am putea auzi în orice religie un geamăt al spiritului, freamătul sforțării de a înțelege ininteligibilul, de a exprima inexprimabilul, o năzuință spre infinit, o iubire de Dumnezeu.≫ 
Max Müller, Introducere în știința religiilor *

Pentru că de fiecare când pleca pe drumul său ceva îi parazita elanul, a decis să nu mai vadă și lucrul acesta s-a înfăptuit cum nu se poate mai ușor. Totuși auzul reușea să-i tulbure mersul și fără el parcursul deveni mai moale. Și mirosul, pe care zidul, fereastra, mobila îl făcea suspect de evadare, a fost eliminat. Când s-a foit, ceva l-a atins, când s-a legat simțea că plutește deja. Ușor, ușor, în mintea sa a început să se deschidă enorma carapace a cunoașterii.

Cunoașterea este ca o scoică rară, când puțin se deschide, pentru ca apa să pătrundă, doar un fir de nisip este primit, restul afară. Este adevărat că noi pomenim de acele scoici purtătoare de perle și nu de toată familia moluștelor cu un singur picior.

Totul este să-ți găsești scoica, spuse tânărul. Prietenii au râs de el. Mai bine-ți găsești o femeie, i-a replicat unul dintre ei. Acum, într-un spațiu ce părea acvatic, plutea între două orizonturi. Se apropia, asta știa foarte bine, urma doar să găsească scoica, și chiar putea să o facă de data aceasta -nu era prima dată aici.

Pentru că nu răspundea nimeni la telefonul fix, rudele au spart ușa și-au cotrobăit prin casă, în final l-au găsit pe bătrânel, sub pat, ghemuit, cu genunchii la gură, legat cumva, acoperit și înghesuit în pături spre zid.

„A găsit scoica! -spuse o bătrânică, toată ziulica îmi povestea despre ea”.


__________________________________
Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Albatros, 1983, pag.484, prima coloană, sus.




12 comentarii:

  1. ciudata poveste....
    scoica cunoasterii nu se deschide pentru oricine...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți recomand „Perla” de John Steinbeck, am mirosit ceva și de acolo.

      Ștergere
  2. eu cred că scopul, în sine, nu este cunoaşterea ci dăruirea deplină de sine, dar cine poate face asta fără ca, mai întâi, să cunoască deplin?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar merge bine tot timpul un nume pentru o cunoaştere deplină, denumind începem să cunoaştem - să scriem că mesajul de mai sus a fost scris de „dăruința”!

      Ștergere
  3. Si eu cred ca pe masura ce cunoastem mai mult ne departam de infinit. Adica, devenim tot mai circumstantiali, tot mai limitati in intervale de scoica, fie ea chiar si venusiana, tot mai transformati afectiv si prea putin mental...in esenta, infinitul poate fi cucerit in interiorul propriei noastre minti...dar nu poate fi atins cu mina....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai că aici sunt și eu nedumerit, să cunoști un Anonim!

      Ștergere
  4. Religia este pentru Freud doar o amintire confuză a tatălui tiran. Deci, depinde la ce te raportezi.
    Pentru mine religia este o etapă a cunoaşterii, cu condiţia să nu te împotmoleşti în ea, rămânând prizonierul practicilor sale.
    Cât despre scoică...da, e frumoasă metafora! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. BlueIris
      „Secolul religios” promis de Malraux se îneacă într-o propagandă religioasă, în ziua de azi -ca liber cugetător, ești suspicios!

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    3. În privinţa convingerilor noastre - fie ele dirijate sau nu-, nimeni nu poate anticipa sau promite nimic.
      :)
      Poate că "secolul" religios a trecut deja şi noi nici nu ne-am dat seama de asta.
      Poate că virăm spre modelul Greciei antice, cea a marilor şcoli filosofice.
      Dar pentru asta ar trebui să avem bunăstarea. Cu burţile goale nu prea se filosofează. Cel mult, se cântă. Se doineşte a jale şi amar.
      Dar cred că am ajuns prea departe... :))

      Ștergere
  5. Presupun ca in ultima ta calatorie ti.ai perfectionat metodele de cunoastere, in special clarviziunea prin .....refractia luminii....deci, bine ai venit in lumea....scoicilor venusiene, a amazoanelor si a....artemisei

    RăspundețiȘtergere
  6. blue, poti refracta la urmatorul aspect: "sunt aproape ca zeii, aproape n-am nevoie de nimic"; aproape sper sa nu ma insel - Diogene; ca sa extrapolam pentru "daruinta" - nici de mine.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc