miercuri, 14 decembrie 2011

Itaca - mic ghid al bărbatului matur

manuscrisul
Constantin Cavafis - Itaca


Când vei pleca spre Itaca,
     dorește-ți ca drumul să fie lung, bogat în 
     peripeții și în experiențe.
Să nu te temi de Lestrygoni, nici de Cyclopi, nici
     de mânia lui Poseidon.
Nu vei vedea nimic de felul acesta câtă vreme
     gândurile tale rămân înalte, iar trupul și
     sufletul tău nu se lasă atinse decât de emoții
     mai presus de josnicie.
Nu-i vei întâlni nici pe Lestrygoni, nici pe
     Cyclopi, nici pe sălbaticul Poseidon,
     dacă nu-i porți în tine însuți, dacă inima ta
     nu ți-i scoate în cale.


Dorește-ți ca drumul să fie lung și numeroase
     dimineți de vară când (cu ce bucurie!) vei
     pătrunde în porturi de tine nemaivăzute.
Oprește-te la negustorii fenicieni și cumpără de-acolo mărfuri frumoase:
     nacru și coral, ambră și abanos, și o mie de feluri
     de parfumuri îmbătătoare.
Vizitează numeroase cetăți egiptene și caută cu orice preț
     să ajungi la înțelepții lor.


Păstrează-ți mereu Itaca în minte.
Scopul tău final este să ajungi acolo, însă nu-ți scurta peregrinarea:
     cel mai bine este ca ea să dureze ani și ani
     și ca tu să ajungi în sfârșit la insula ta când vei fi deja bătrân,
     bogat de tot ce vei fi câștigat în calea ta,
     fără să aștepți ca Itaca să te îmbogățească.


Itaca ți-a dăruit călătoria, călătoria cea frumoasă:
     fără ea, n-ai fi pornit niciodată la drum.
Altceva insula ta nu mai are să-ți dea.
Chiar de o vei găsi săracă, Itaca nu te-a amăgit.
Înțelept cum ai devenit în urma atâtor încercări,
     vei fi înțeles în sfârșit ce înseamnă Itacele.


 Marguerite YoucernarCreierul negru al lui Piranesi și alte eseuri, Prezentare critică a lui Constantin Cavafis, ed. Humanitas, 2006, pag.199.

12 comentarii:

  1. multumesc. foarte frumos. tot ea a scris si "de ce fierbe copilul in mamaliga?"

    de ce ai creier? pentru cunoastere. atunci - calatoria cunoasterii = chintesenta omului pe pamint?

    novalis - drumetul, calatorul este ca pasarile calatoare....

    RăspundețiȘtergere
  2. Aglaja Veteranyi = „De ce fierbe copilul in mamaliga”

    aici avem Constatin Cavafis = „Itaca” ?!

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc pentru precizari. vezi cite asociatii face creierul nostru? apropos de ciclopii mintii noastre....

    RăspundețiȘtergere
  4. ...cu un singur ochi privesc Itaca, atunci cu câți ochi privesc Itacele:
    ”Chiar de o vei găsi săracă, Itaca nu te-a amăgit.
    Înțelept cum ai devenit în urma atâtor încercări,
    vei fi înțeles în sfârșit ce înseamnă Itacele.”

    De ce așa acest ultim vers?!

    RăspundețiȘtergere
  5. pai nu stiu de ce este asa pentru ca nu stiu limba greaca. dar, indiferent de numarul itacelor se pare ca eroul nostru pusese mina pe un inel magnetic - sa fie o busola preistorica? oare din aceasta cauza nu s-a pierdut printre sirene, furtuni si stinci? mai stim ca eroul nostru era foarte creativ si admitea solutii neobisnuite la probleme cruciale. daca as avea timp as analiza tipul problemelor si modalitatile de rezolvare. si mai ales starea afectiva asociata cu aceste probleme. frica, aventura, iminenta mortii, contemplare, jocul pisicii, etc

    RăspundețiȘtergere
  6. eu zic că ai timp!
    ai timp pentru:
    „frica, aventura, iminenta mortii, contemplare, jocul pisicii, etc”

    când termini eu voi fi mort demult!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce dă sens existenţei noastre?
    Scopul sau parcursul ei?
    :)
    Amândouă, ar spune autorul textului. Te îndeamnă să mergi spre scop, fără a ignora experienţele călătoriei.
    Ar putea avea dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  8. Isis
    Ce nume avem aici! :)

    Călătoria există, dar pentru că reîntoarcerea înseamnă în același timp sfârșitul -nu numai a călătoriei, ci și a existenței de a fi călător, călătoria trebuie prelungită la maxim.

    RăspundețiȘtergere
  9. :)
    Nu-ţi place numele?!

    De acord. Însă, ar fi păcat ca această intenţie de a prelungi călătoria să devină obsesivă sau să capete accente dramatice prin acel soi de disperare specifică.

    RăspundețiȘtergere
  10. Am convingerea că e o călătorie foarte, foarte lungă. Aproape că fără sfârşit. Pentru că, ceea ce unii din noi credem a fi sfârşit înseamnă, de fapt, doar schimbarea mijlocului de locomoţie.
    :))

    RăspundețiȘtergere
  11. dar călătoria de care ciripim aici este acea călătorie ce se întâmplă în mintea omului, apar doar ferestre prin care omul vede fizic și călătorește cu adevărat!

    RăspundețiȘtergere
  12. Călătoria din interiorul şi călătoria din exteriorul minţii noastre.
    Sau... viaţa însăşi e o călătorie!
    E interpretabil.

    Acum, eu "ciripesc"... noapte bună!
    :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc