Mai departe ?

Felul în care adevărul se manifestă!

Protecție

O femeie își ține copilul nou-născut în brațe astfel încât să evite orice interacțiune subită ce se poate manifesta oricând în toate gradele de libertate ale celui ținut: se numește protecție.
Trebuie neapărat ca o femeie să nască pentru a trece în acest nivel superior de protecție, nu este o școală, este o artă. Arta presupune experiență, de aceea nu putem traversa râul prin apă fără a înota, sigur că mai există și elefanți, pe care toată lumea îi are la îndemână, sau măcar niște cai.

Într-un stup pe care viespiile au reușit să-l aducă la mai mult de douăzeci de hexagoane, ele fiind patru la număr, apărarea a întrecut orice așteptare, din partea mea -mai ales, că apropierea ar însemna o formă de prietenie. S-au agitat și-au luat poziții strategice în vederea unei înfruntări imediate, am scris strategice pentru că în lipsa insistenței mele, viespiile au rămas imobile. Tactica presupune o mișcare de derutare, dar și un consum de energie în vederea acestei derutări. Strategia este mai subtilă, ceva de ordinul șahului, după câteva mutări îți demonstrez că n-ai ce căuta aici.

În continuare, în același fel de strategie, crinul își etalează culorile, ele fiind mai profunde din cauza căldurii excesive, a morții imediate. Cei obișnuiți cu acest cântec color de lebădă au o largă viziune și îl denumesc vivid.

Viața vie

Cuibul de viespe din măslin reprezintă viața vie!
În viața vie -pleonasm remarcabil, avem două sensuri, unul comparativ și altul dinamic.
Am decis că măslinul meu este viu în momentul când o vrabie s-a dat huța pe o rămurică. Măslinul meu are numai rămurici și toate tremură când bate vântul, când le plimbă ploaia.
Astăzi a primit (așa l-am văzut eu) un locatar. Mâine vor fi mai mulți, vor fi un cuib de viespi.
La mine în curte viespiile au fost declarate (demult) monumente ale naturii și sunt protejate prin cutumă locală.

Acum ceva despre căldură și despre apă

Șantierul Da Vinci - Michelangelo, Timișoara

Am înțeles că pentru unii azi a fost o zi prea călduroasă, caniculară. Au vuit salvările toată ziua.
Oamenii s-au ascuns în case la orele prânzului deja. Undeva în zona centrală a orașului, ascunși în pământ, doi sudori îmbrățișau o conductă enormă. M-am oprit și m-am uitat la ei multe minute. Am privit scena ca fiind desprinsă dintr-un film suprarealist. Ardoarea.

În căutarea apei - sacagiu voluntar

Setilă

Despre insurmontabilul și inutilul de a fi vrednic sau vrednică și/sau despre dorința de a fi așa

Este inutil să imit ceea ce alții mult mai tineri decât mine încearcă.
Ar fi subtil să vă scriu ceea ce ei descriu.
Nu pot să fac asta și această neputință apare des. Neputința apare, spre exemplu când fiecare nu înțelege ce vrea celălalt, ori lucrul acesta apare des.
Necesară este dorința de a nu abandona, și a purta stindardul comunicării până la sfârșit.
Eu doresc asta.
Mai doresc ca fiecare să aibă un nume.
Așa cum și fiul meu, cel ce doarme acum și nu a terminat gif-ul, poartă un nume.

Libelulă odihnindu-se

Într-un echilibru perfect, libelula se odihnea, sau cel puțin așa cred eu.
Am surprins elitrele adunate în față, corpul aplecat puțin.
Cu picioarele aduna vârful frunzei, din care citea, corecta și radicaliza formula chimică a clorofilei.

Cactus triplu sec - vișinată regală

În peisajul băuturilor tradiționale, vișinata (bună) face parte din acele băuturi fine care pot exalta inimile doamnelor într-o clipă. Cel câștigat va fi bineînțeles bărbatul.

O rețetă tradițională și care dă în final gustul dorit se află pe internet. La 3 kg de vișine (care trebuie să fie foarte bine coapte) se pun 1200 de grame de zahăr. Se recomandă borcanele total transparente, fără etichete, care nu vor avea gura astupată cu capac ci doar cu un tifon pus dublu și legat bine să nu-l ia vântul. Macerarea se produce excelent la lumina soarelui, de aceea în aceste zile furtunoase ce au trecut nu am fi putut produce o vișinată de calitate, era îndeajuns un fir de mucegai să fie prins de vreo vișină și ratam produsul.

Așteptăm minim trei săptămâni, pentru ca zahărul să se dizolve complet și lichidul din borcan să acopere complet vișinele. Pentru gospodinele împătimite recomand apoi fierberea lichidului timp de câteva ore, zdrobirea totală și strecurarea prin sita largă și vom obține cel mai bun jeleu natural din lume. Privind prin el -prin jeleu, vom vedea structura cubică a diamantului.

După ce au trecut cele trei săptămâni cu soare plin, și borcanele au fost mutate cu cerbicie din umbra ce se formează în timpul zilei prin curte, astfel că soarele a reușit să vadă bine toată circumferința borcanului -în timpul mutării, mai rotim borcanul-  punem amestecul într-o damigeană -la fel de transparentă, fără alte învelișuri mai mult sau mai puțin naturale.

În damigeană adăugăm 600 de ml de alcool triplu (cel mai bun) sau dublu rafinat, adică 96 sau 87 de grade. Se scutură bine damigeana, se pune dop de plută și se mai lasă cel puțin o săptămână în soarele de iulie de data aceasta. În august se poate gusta, dar se bea din octombrie încolo, cu sau fără câte o vișină în păhărel; sâmburele nu se înghite.

Pentru profesioniști de data aceasta se poate pune în loc de alcool, vodcă triplu sec. Acest tip de vodcă este mai rar de găsit, dar se poate colinda puțin orașul mai ales dacă vă ține și punga. Asta pentru că în momentul când veți vedea prețul s-ar putea să vă răzgândiți și să treceți repede la jeleu, ca acele minunate gospodine de la teleshoping.

Vodca triplu sec este între 45 și 50 de grade, deci cantitatea de vodcă trebuie să fie de cel puțin patru ori mai mare pentru a avea o vișinată de peste 30 de grade. În cazul alcoolului obțineți o vișinată de peste 40, apropiată chiar de 40 în cazul alcoolului de 87 de grade. Însă vișinata din vodcă are un gust foarte interesant, de aceea o recomand, ca porție mică. Calculăm pentru o sticlă de vodcă de 72-75 de cl (centilitri), cam un litru (cu tot cu vișine) de amestec din cei trei litri pe care i-am făcut conform rețetei de mai sus.

Mă veți întreba ce caută cactusul în imagine?
În decembrie se cumpără un cactus de mărimea unui castravete și se taie felii, se decupează cu atenție interiorul și se pune într-un pahar de cocteil, apoi se toarnă vișinată peste el, apoi un stropișor de lapte, se amestecă cu paiul și se gustă subtil. Asta este vișinata regală.