Revoluția de a doua zi

André Malraux - Cuceritorii

≪

A doua zi.

          Cînd intru în biroul lui Garin, Klein și Borodin stau de vorbă, așezați unul în fața celuilalt, lîngă ușă. Îl privesc pieziș pe Hong care, în picioare în mijlocul camerei, cu mîinile în buzunare, discută cu Garin. În dimineața asta, Borodin s-a ridicat din pat; galben, slab, astăzi seamănă cu un chinez. Ceva în atmosferă, în atitudinea oamenilor, aduce a ostilitate, aproape a ceartă. Hong vorbește cu accentul său specific, sacadat, cu trupul imobil. Văzîndu-i mișcarea brutală a maxilarelor (vorbește ca și cum ar mușca), mă gîndesc dintr-o dată la fraza pe care mi-a citat-o Gerard: „Cînd voi fi condamnat la pedeapsa  capitală...”

          - În Franța, spune el, nu îndrăzneau să-i taie capul regelui, nu-i așa ? Pînă la urmă totuși au făcut-o. Și Franța n-a murit. Totdeauna, întîi și-ntîi trebuie să-i tai capul regelui.

          - Nu cînd el e cel care plătește.

          - Și cînd plătește, și cînd nu plătește. Ce-mi pasă mie că plătește ?

          - Ne pasă nouă, tuturor. Atenție, Hong: orice acțiune teroristă depinde de poliția pe care o are în fața ei...

          - Poftim ?...

          Garin repetă fraza. Hong pare a fi înțeles, dar e tot imobil și privește podeaua, cu gîtul întins.

          - Fiecare lucru la timpul potrivit, adăugă Garin. revoluția nu-i chiar atât de ușor de făcut.

          - Oh! revoluția...

          - Revoluția, spune Borodin dintr-o dată, întorcându-se brusc, înseamnă să plătești armata !

          - Atunci e cu totul lipsită de interes. Să alegi ? De ce? Pentru că la voi e mai multă dreptate ? ...≫ *

A doua zi.

          Cînd intru în biroul lui Vlad, Dăscălescu și Stănculescu stau de vorbă, așezați unul în fața celuilalt, lîngă ușă. Îl privesc pieziș pe Postelnicu care, în picioare în mijlocul camerei, cu mîinile în buzunare, discută cu Vlad. În dimineața asta, Stănculescu s-a ridicat din pat; galben, slab, astăzi seamănă cu un chinez. Ceva în atmosferă, în atitudinea oamenilor, aduce a ostilitate, aproape a ceartă. Postelnicu vorbește cu accentul său specific, sacadat, cu trupul imobil. Văzîndu-i mișcarea brutală a maxilarelor (vorbește ca și cum ar mușca), mă gîndesc dintr-o dată la fraza pe care mi-a citat-o Ceaușescu: „Cînd voi fi condamnat la pedeapsa  capitală...”

          - În Franța, spune el, nu îndrăzneau să-i taie capul regelui, nu-i așa ? Pînă la urmă totuși au făcut-o. Și Franța n-a murit. Totdeauna, întîi și-ntîi trebuie să-i tai capul regelui.

          - Nu cînd el e cel care plătește.

          - Și cînd plătește, și cînd nu plătește. Ce-mi pasă mie că plătește ?

          - Ne pasă nouă, tuturor. Atenție, Postelnicu: orice acțiune teroristă depinde de poliția pe care o are în fața ei...

          - Poftim ?...

          Vlad repetă fraza. Postelnicu pare a fi înțeles, dar e tot imobil și privește podeaua, cu gîtul întins.

          - Fiecare lucru la timpul potrivit, adăugă Vlad. Revoluția nu-i chiar atât de ușor de făcut.

          - Oh! revoluția...

          - Revoluția, spune Stănculescu dintr-o dată, întorcându-se brusc, înseamnă să plătești armata !

          - Atunci e cu totul lipsită de interes. Să alegi ? De ce? Pentru că la voi e mai multă dreptate ? ...≫

A doua zi.

          Cînd intru în biroul lui Vlad, Roman și Iliescu stau de vorbă, așezați unul în fața celuilalt, lîngă ușă. Îl privesc pieziș pe Gelu Voican care, în picioare în mijlocul camerei, cu mîinile în buzunare, discută cu Vlad. În dimineața asta, Iliescu s-a ridicat din pat; galben, slab, astăzi seamănă cu un chinez. Ceva în atmosferă, în atitudinea oamenilor, aduce a ostilitate, aproape a ceartă. Gelu Voican vorbește cu accentul său specific, sacadat, cu trupul imobil. Văzîndu-i mișcarea brutală a maxilarelor (vorbește ca și cum ar mușca), mă gîndesc dintr-o dată la fraza pe care mi-a citat-o Ceaușescu: „Cînd voi fi condamnat la pedeapsa  capitală...”

          - În Franța, spune el, nu îndrăzneau să-i taie capul regelui, nu-i așa ? Pînă la urmă totuși au făcut-o. Și Franța n-a murit. Totdeauna, întîi și-ntîi trebuie să-i tai capul regelui.

          - Nu cînd el e cel care plătește.

          - Și cînd plătește, și cînd nu plătește. Ce-mi pasă mie că plătește ?

          - Ne pasă nouă, tuturor. Atenție, Gelu Voican: orice acțiune teroristă depinde de poliția pe care o are în fața ei...

          - Poftim ?...

          Vlad repetă fraza. Gelu Voican pare a fi înțeles, dar e tot imobil și privește podeaua, cu gîtul întins.

          - Fiecare lucru la timpul potrivit, adăugă Vlad. Revoluția nu-i chiar atât de ușor de făcut.

          - Oh! revoluția...

          - Revoluția, spune Iliescu dintr-o dată, întorcându-se brusc, înseamnă să plătești armata !

          - Atunci e cu totul lipsită de interes. Să alegi ? De ce? Pentru că la voi e mai multă dreptate ? ...≫

A doua zi.

          Cînd intru în biroul lui Ponta, Dragnea și Antonescu stau de vorbă, așezați unul în fața celuilalt, lîngă ușă. Îl privesc pieziș pe Dragnea care, în picioare în mijlocul camerei, cu mîinile în buzunare, discută cu Ponta.

[...]

____________________________________________________

* André Malraux, Cuceritorii - Calea regală, Rao, 1995, pag.104.

frénésie - frenezie - phrensy

http://albertis-window.blogspot.ro/2009/08/phrygian-caps-in-art.html 

≪...doar nihilismul a răspuns, nu revolta. Numai el, pînă în prezent, a vorbit, reluînd formula revoltaților romantici: „Frenezie”. Frenezia istorică se numește putere. Voința de putere a ajuns să înlocuiască voința de libertate, simulînd la început că i se identifică, expediind-o apoi undeva la capătul istoriei, pînă ce nu va mai rămîne pe pămînt nimic pe care ea să nu-l fi luat în stăpînire.≫

Albert Camus, Omul revoltat *

≪Trebuie să fim gata de toate sacrificiile, să uzăm, dacă e nevoie, de toate stratagemele, de viclenie, de metode ilegale, să fim hotărîți să ascundem adevărul, doar cu scopul de  a pătrunde în sindicate... și de a îndeplini aici, cu orice preț, misiunea comunistă.≫

Lenin **

iunie 1792




20    Poporul din Paris năvălește în Palatul Tuileries silindu-l pe Ludovic al XVI-lea să-și pună drept acoperămînt boneta roșie. [boneta roșie amintește de ultimul rege de la Troia, de regele Priam și simbolizează un rege învins, supus, ulterior sensul a fost schimbat spre a desemna libertatea, sclavii eliberați purtau boneta phrygiană nota mea]


iulie


11   Patria este declarată în pericol


august


10   Palatul Tuileries este luat cu asalt de către poporul francez. regele și familia sînt făcuți ostatici. Decret al Adunării invitînd poporul la formarea unei Conveții naționale și declarîndu-l pe rege „suspendat provizoriu din funcțiile sale”.


11   Danton este numit ministru al Justiției.


12   Poporul dărîmă statuia lui Ludovic al XIV-lea din Piața Vendôme.


13   Ambasadorii curților străine încep să părăsească Franța. regele și familia sa este condus la închisoarea Temple.


21   Intră în funcțiune ghilotina.


septembrie


1   Orașul Verdun se predă prusacilor.


2   Începerea masacrelor în închisorile din Paris.


20   Bătălia de la Valmy.


21   Închiderea Adunării Legislative. prima ședință a Convenției naționale. La propunerea lui Billaud-Varrene, convenția decretează că toate actele publice vor fi ulterior datate cu anul I al Republicii franceze.


25   Robespierre e denunțat de girondini ca aspirînd la dictatură.


octombrie


7   În nord, trupele austriece părăsesc orașul Lille și se retrag în Belgia.


10   Danton este destituit din funcția de ministru.


noiembrie


6  Bătălia de la Jemmapes.


13   Deschiderea dezbaterilor privind procesul lui Ludovic al XVI-lea. Primul discurs al lui Saint Just.


decembrie


3   Discursul lui Robespierre asupra judecății regelui.


6   Convenția decretează că regele va fi chemat în fața Adunării pentru a fi interogat.


11   Ludovic al XVI-lea apare la bara Convenției.


25   Ludovic al XVI-lea își alcătuiește testamentul.


1793
ianuarie


7   Iau sfîrșit dezbaterile în procesul lui Ludovic al XVI-lea.


16   La ora 9 seara, în sînul Convenției, începe apelul nominal la întrebarea : ce pedeapsă i se va aplica lui Ludovic Capet.


17   Apelul nominal ia sfîrșit la ora 8 seara. La ora 9, președintele Convenției declară că pedeapsa pe care Adunarea o pronunță împotriva lui Ludovic Capet este moartea. Convenția respinge apelul făcut în numele regelui de către apărătorii săi.


21   La ora 1022 Ludovic al XVI-lea urcă pe eșafod.


februarie


1   Convenția declară război regelui Angliei.


martie


11   Vendeenii îi masacreează pe republicani.


21   Convenția instituie comitetele revoluționare.


25   Anglia și Rusia semnează un tratat de alianță îndreptată împotriva Republicii franceze.


27   Dumouriez anunță că se îndreaptă cu trupe spre Paris pentru a răsturna puterea revoluționară.


aprilie


3   Dumouriez trece la dușman.


10   Robespierre îi acuză pe girondini.


13   Decret de acuzare împotriva lui Marat.


21   Marat este trimis în fața Tribunalului revoluționar.


24   Tribunalul îl absolvă, și Marat este adus în triumf la Convenție.


26   Nouă victorie a vendeenilor.


mai


3   Altă victorie a vendeenilor.


26   Corsica se revoltă împotriva Convenției.


29   Lyonul se revoltă împotriva Convenției.


31   Zi insurecțională în Paris.


iunie


2   Proscrierea girondinilor


6   Bordeaux și Marsilia se revoltă împotriva Convenției.


9   Anglia declară blocada împotriva tuturor porturilor Franței. Noua victorie a vendeenilor.


iulie


10   Danton este eliminat din comitetul salvării publice.


11   Charlotte Corday sosește la Paris.


13   Marat este asasinat.


17   Executarea Charlottei Corday.


27   Robespierre intră în Comitetul salvării publice.


august


2   Maria-Antoineta este transferată la închisoarea Conciergerie.


23   Mobilizare generală: două milioane de francezi sînt chemați sub arme.


septembrie


1   Închisorile din Paris numără 1597 deținuți.


5   Convenția pune teroarea la ordinea zilei.


octombrie


3   Decret privind aducerea în fața Adunării a Mariei-Antoaneta.


Anul II ***
prima lună (vandemiar)


21   Mariei-Antoaneta compare în fața Tribunalului revoluționar.


25   În dimineața zilei Mariei-Antoaneta este condamnată la moarte iar la prînz urcă pe eșafod în Place de la Révolution.


luna a doua (brumar)


3   Deputații girondini compar în fața Tribunalului revoluționar.


9   Girondinii sînt condamnați la moarte.


10   Executarea girondinilor.


18   Doamna Roland e ghilotinată.


frimar


11   În închisorile din paris se află un număr de 4130 deținuți.


22   Victoria armatelor republicane asupra trupelor vendeene la Le Mans : 12000 regaliști rămîn pe cîmpul de bătaie.


24   În închisorile din Paris se află un număr de 4338 deținuți.


nivoz


19   Robespierre îl acuză pe Fabre d'Englantine la clubul iacobinilor.


pluvioz


18   Șeful de batalion Bonaparte este înaintat general.


vantoz


23   Arestarea (nocturnă) a hebertiștilor.


germinal


10   Arestarea (nocturnă) a lui Danton, Desmoulin etc.


13   Danton apare în fața Tribunalului revoluționar.


14   Interogatoriul lui Danton.


16   Executarea lui Danton, Desmoulin, Fabre d'Englantine etc.


floreal


19   Executarea lui Lavoisier și a altor 27 fermieri generali.


21   Este ghilotinată doamna Elisabeth (sora regelui).


prerial


23   Închisorile din Paris se află un număr de 732 deținuți.


mesidor


21   50 de acuzați (la Paris); 48 condamnați la moarte.


22   46 de acuzați; 38 condamnați la moarte.


termidor


8   Robespierre vorbește în Convenție.


9   Robespierre e arestat.


10   Executarea lui Robespierre, Saint-Just etc.

________________________________________________
extras sumar din Tabelul cronologic selectiv al Revoluției Franceze.
( Jules Michelet, Istoria Revoluției, **, ed. Minerva, bpt, 1973, pag.9-27 )
tot acest tabel cronologic, din care am desprins anumite drumuri principale aparține traducătoarei Angela Cișmaș din volumul de mai sus pomenit.


* Albert Camus, Omul revoltat, ed. Sophia, 1994, pag.240-241;
** Albert Camus, Omul revoltat, ed. Sophia, 1994, pag.241 jos;
*** Primul an al erei revoluționare începe la 22 septembrie 1792. Calendarul revoluționar va fi aplicat începînd de pe 7 octombrie 1793. numele lunilor, propuse de Fabre d'Englantine  la 24 octombrie, vor fi recunoscute oficial prin decretul din 4 frimar, anul II (24 noiembrie 1793). Jules Michelet, Istoria Revoluției, **, ed. Minerva, bpt, 1973, nota1, pag.25.

Execuțiile de regi (Les régicides)

http://blog.catherinedelors.com/21st-of-january-1793-death-of-louis-xvi-on-the-guillotine/

≪Michelet nu se înșeală atunci cînd nu vrea să vadă decît două mari personaje în epopeea revoluționară: creștinismul și Revoluția. 1789 se explică, pentru el, într-adevăr, prin lupta dintre har și dreptate. Deși Michelet, împreună cu secolul său dezlănțuit, a avut gustul marilor entități, el a văzut aici una din cauzele profunde ale crizei revoluționare.≫ 

Albert Camus, Omul revoltat

extras sumar din Tabelul cronologic selectiv al Revoluției Franceze.
( Jules Michelet, Istoria Revoluției, **, ed. Minerva, bpt, 1973, pag.9-27 )


în
15 iulie 1791 Regele este declarat inviolabil de către Adunare.


18   Decret ordonațînd două milioane recompensă celor ce au contribuit la arestarea regelui.


30  Adunarea decretează că orice decorație și însemn exterior ce-ar presupune distincții de obîrșie nobiliară sînt abolite în Franța.


august


5   Adunarea decretează că națiunea franceză nu va purta niciodată război cu intenția de-a face cuceriri și nu-și va folosi niciodată forțele împotriva vreunui popor.


17   Decret: „Orice francez plecat din regat este obligat să se întoarcă în termen de o lună.”


27   Declarația de la Pilniz : împăratul Germaniei și regele Prusiei făgăduiesc emigranților sprijin armat împotriva Franței.


septembrie


13   Regele acceptă Constituția.


30   Ultima ședință a Adunării Constituante.


octombrie


2   Noul corp legislativ se declară Adunare națională Legislativă.


5   Termenii sire și majestate sînt suprimați.


noiembrie


6   Danton este ales al doilea substitut de procuror al Comunei.


1792
ianuarie


14  Adunarea declară trădător de patrie și vinovat de crimă de lèse-națiune pe orice francez ce-ar lua parte, direct sau indirect, fie la o întrunire ce-ar avea drept scop modificarea Constituției franceze, fie la o mediere între națiunea franceză și rebelii conjurați împotriva ei.


19   Fratele regelui este suspendat din eventualele sale drepturi de regență.


februarie


9   Adunarea declară bunurile francezilor care se află în străinătate confiscate în folosul națiunii.


martie


7   Ducele de Brunswick este numit generalisim al trupelor austriece.


15   Dumouriez este numit ministru al Afacerilor străine.


aprilie


20   Franța declară război împăratului Germaniei.


mai


27   Decret ordonînd deportarea preoților care n-au depus jurămîntul pe Constituție.


iunie


20   Poporul din Paris năvălește în Palatul Tuileries silindu-l pe Ludovic al XVI-lea să-și pună drept acoperămînt boneta roșie.
_______________________
tot acest tabel cronologic, din care am desprins anumite drumuri principale aparține traducătoarei  Angela Cișmaș din volumul de mai sus pomenit.


citatul drept motto este din:
Albert Camus, Omul revoltat, ed. Sophia, 1994, pag.126 jos.

Calendarul ghilotinei

extras sumar din Tabelul cronologic selectiv al Revoluției Franceze.
( Jules Michelet, Istoria Revoluției, **, ed. Minerva, bpt, 1973, pag.9-27 )

1789
mai


5   Deschiderea Statelor generale


6   Starea a treia se instalează în sala comună, iar celelalte două stări în încăperi aparte. Este interzis ziarelor să publice dezbaterile ședințelor.


7   Confiscarea primului număr din ziarul lui Mirabeau (Journal des états généraux)


iunie


15   Mirabeau propune deputaților să numească reprezentanți ai poporului francez.


20   Regalitatea închide sala Adunării.


22   Ședința Adunării Naționale în biserica Saint-Louis din Versailles. 150 de membri ai clerului se alătură Comunelor.


23   Ședință în prezența regelui. Regele respinge hotărîrile stării a treia.


25   Un număr de 47 nobili se alătură stării a treia.


iulie


9   Adunarea Națională își ia numele de Adunare Constituantă.


12   Incendierea barierelor Parisului. Electorii orașului preiau puterea.


14   Căderea Bastiliei.


18   Începerea emigrației.


august


4   Adunarea decretează abolirea privilegiilor


9   Adunarea decretează primul împrumut : 30 milioane.


27   Necker propune un împrumut de 80 milioane.


28   Se pune în discuție dreptul de veto al regelui


30   Mișcarea la Palais-Royal împotriva trădătorilor care vor veto-ul.


septembrie


1   Discurs al lui Mirabeau în favoarea veto-ului.


12   Marat lansează L'Ami du peuple.


24   Își începe apariția primului ziar regalist : Journal général de la Cour et de la Ville.


octombrie


2   Îi este prezentată regelui Declarația drepturilor omului.


5   Marșul femeilor către Versailles. Adunarea află răspunsul în doi peri al regelui cu privire la Declarație.


6   Poporul îl conduce pe rege la Paris. Adunarea se declară inseparabilă de rege.


10   Doctorul Guillotin propune un nou mod de pedeapsă capitală.


16   Adunarea secretează că pe viitor regele Franței se va numi rege al francezilor.


28   Este suspendată hirotoniserea mînăstirească.


noiembrie


2   Bunurile ecleziastice sînt declarate ca aprținînd națiunii.


3   Bunurile ecleziastice  „aparținînd națiunii” sînt puse sub supra vegherea autorităților locale.


30   Corsica este declarată parte integrantă a regatului francez.


decembrie


17   Încep vînzările bunurilor ecleziastice.


1790
ianuarie


21   Adunarea decretează că „delictele de același fel vor suferi aceeași pedeapsă, indiferent de rangul și starea socială a vinovaților”.


28   Evreii obțin drept de cetate.


februarie


20   Adunarea instituie pensii pentru călugări și preoți.


28   Decret privind constituirea armatei.


aprilie


26   Decret privind libera circulație a grînelor.


mai


8   Decret stabilind principiul unității măsurilor și greutăților.


9   Decret consfințind posobilitatea vinderii sau înstrăinării domeniilor coroanei.


22   Adunarea decretează că dreptul de a hotărî pacea sau războiul aparțin națiunii.


28   Cocarda tricoloră este impusă ofițelor, interzicînduli-de portul cocardei albe (regaliste).


iunie


19   Adunarea decretează abolirea nobilimi în Franța.


iulie


14   Sărbătorirea Federației la Paris


august


20   Adunarea instituie un „Premiu național de utilitate” în valoare de 1200 livre, ce va fi acordat „autorului unei lucrări sau descoperiri celei mai utile progresului științelor și artelor, fie el francez sau străin”.


septembrie


7   Decret privind organizarea Arhivelor naționale.


octombrie


13   Instituirea unei comisii a monumentelor.


13   Adunarea decretează că drapelul tricolor va fi substituit drapelului alb.


decembrie


14   Adunarea decretează instituirea pensiilor pentru militarii cu treizeci de ani vechime și care au vîrsta de cincizeci de ani.


15   Suprimarea venalității și ereditării slujbelor ministeriale.


1791
ianuarie


14   Comitetul instrucțiunii publice dă ordin Sorbonei să pună biblioteca la dispoziția publicului.


martie


3   Adunarea decretează : „Argintăria bisericilor și a comunităților religioase va fi trimisă monetăriilor celor mai apropiate”.


10   Papa condamnă constituția civilă a clerului.


12   Decret ordonînd redactarea listelor cu preoții care au depus jurămînt și cu cei care nu au depus.


29   Revoltă provocată de preoți la Toulouse.


aprilie


2   Moartea lui Mirabeau.


mai


3   Papa este ars în efigie la Palais-Royale.


15   Decret consfințînd egalitatea cu albii a oamenilor de culoare.


iunie


5   Decret care îl privează pe rege de posibilitatea de-a acorda grațierea.


10   Robespierre eset ales acuzator public la Tribunalul cauzelor criminale din Paris.


20   Fuga familiei regale.


22   Regele este arestat.


25   Regele intră în paris. Adunarea îl suspendă din funcții.


iulie


6   Leopold al II-lea al Austriei cheamă pe toți suveranii Europei să i se alăture pentru a declara Franței că privesc cauza lui Ludovic al XVI-lea ca pe propria lor cauză.


15   Regele este declarat inviolabil de către Adunare.


va urma...

Istoria Revoluției

http://www.davidicke.com/forum/showthread.php?t=11956&page=1509 

Dintre cei care au citit „Istoria Revoluției” de Jules Michelet pot remarca repede că ideile inițiale, populare, revoluționare, au trecut în tranziție, au devenit idei anarhice, idei mobilizatoare, războinice și pentru ca tortul alb (regal) să devină negru, s-a inventat și scula, adică ghilotina. Astăzi instrumentul fizic este pe cale de dispariție, unii nu mai știu să țină nici măcar pistolul în mână, de aceea instrumentul devine guvernamental, instituțional. Îmi voi face timp să copiez niște texte extrem de actuale din istoria lui Michelet.

http://www.davidicke.com/forum/showthread.php?t=11956&page=1509

Dar Micul Paris nu va reuși deocamdată asta și atunci când a făcut-o, zgomotul și furia*  a venit de la Mica Vienă!


________________________________
*William Faulkner Zgomotul si furia

Despre revoltele din Grecia

Mormântul Eroului Necunoscut - Athina, Piaţa Syntagma

prolog

« ... etnopsihiatrul Georges Devereaux a pus în evidenţă postulatul, ascuns de teoria relativismului cultural, anume că, dacă indivizii pot fi bolnavi, societatea este în mod necesar, întotdeauna, normală. Or, dacă aşa gîndeşte Devereaux, există societăţi "bolnave", acelea care îşi asumă normele grupului, introduc în sine norme morbide. Veritabilul semn de sănătate ar fi aici revolta nu adaptarea.


Refuzînd să admită că se întîlnesc societăţi sau fragmente de societăţi într-atît de bolnave încît trebuie să fi tu însuţi foarte bolnav pentru a putea să te adaptezi lor, teoria culturalistă a făcut proba insuficienţei sale.
[...] 
Cu toate că studiile comparative, care ar putea să furnizeze elemente concludente, lipsesc cu desăvîrşire, s-ar părea că societăţile industriale - mult mai puţin securizante pentru indivizi decît cele agrare - aduc o creştere a tensiunii şi  a traiului prost - ceea ce nu este, fără îndoială, decît reversul dinamicii economice, sociale ori culturale. »

Roland Jaccard - Nebunia

Lărgind aria citatelor, antropologii au anunţat demult existenţa unui pericol real în ce priveşte exportul cultural; Remo Guidieri, îşi expune teoria despre:

Spre Biblioteca Naţională, spre Universitate, Piaţa Panepistimiou - Universităţii

« A culturaliza înseamnă a acultura prin deculturare: a goli pentru a umple mai apoi. A distruge pentru „a construi”. A asigura triumful „bunei” schimbări de identitate. Faza istorică în care aceasta nu era văzută decât ca victorie a celui puternic asupra celui slab nu s-a încheiat, desigur; supunerea în vederea exploatării rămâne regula. »


Mai departe, antropologul italian continuă în ideea de distrugere:


« De când Occidentul se ocupă de alteritate, identitatea celorlalţi este simbolul „a ceea ce nu suntem” sau, cel puţin, „a ceea ce nu mai suntem”. Arhivarea identităţilor culturale a permis astfel o nouă simbolizare a lumii, alegorie modulată după bunul-plac al nevoilor ontologice ale Occidentului, în care îşi fac loc deopotrivă inocenţa naturală, înzestrată totuşi cu o naivă cruzime, spiritul căzut pradă iluziilor care-i blochează înflorirea, spiritul lipsit de libertate, însă tocmai de aceea dotat cu înţelepciunea umilinţei, sufletul ignorându-şi propriile posibilităţi, şi deci departe încă de veritabila ratio, dar şi spiritul care „confundă” ludicul cu utilul şi se complace într-un bricolaj obsesiv al „categoriilor sensibile”. În toate aceste figuri, ceea ce rămâne insesizabil de alteritatea istorială devine astfel un caz posibil (întotdeauna un caz de insuficienţă în ordinea a ceea ce se înţelege prin „spirit” sau „raţiune”) pentru ceea ce Occidentul trebuie să încerce a nu mai (re)deveni niciodată şi pentru ceea ce el se teme câteodată a fi: un spirit visător sau victima unei forţe mai mari decât el, o forţă care, de la Aufklarung încoace, se numeşte obscurantism, los monstruos del suenos. Aparent, istoria tehnicii confirmă această ambiţie. Mai puţin sigur este însă că triumful său a zguduit efectiv alteritatea, în sensul precis a tot ceea ce nu este Occidentul, şi că alteritatea însăşi ar fi fost în sfârşit şi realmente jugulată. »

Piaţa Syntagma

Descoperirea în Grecia, a corupţiei, a deturnării fondurilor, a falsificării rapoartelor fiscale, a multor audituri în care indicii favorabili economici erau exageraţi, au dus la declararea unui război economic, ce ascunde o mare frustrare din partea unui Occident loial acum unor tradiţii şi culturi nordice. Se ştie, şi o scriu cu ironie, că niciodată în ţări ca; Germania, Anglia sau chiar Franţa, nu a existat şi nu există corupţie, nici un cancelar sau prim-ministru, om de stat sau ales nu a provocat nici un scandal financiar. Există chiar o politică de a distrage, de a distanţa toate acestea în direcţia sudului meridional european.


Grecia este privită ca ţintă financiară, ca descoperirea unui zăcământ neexploatat încă, de aceea se scrie şi se vorbeşte mult despre grecii care nu muncesc deloc şi care trebuie să fie ajutaţi.

Inscripţii pe Universitate

Albul Athinei (oraşului Atena), a dispărut; luna august a acestui an se deosebeşte fundametal de cea de anul trecut. Piaţa Syntagma a devenit centrul revoltei, Universitatea, oala în care se fierb ideile revoltei necontrolate, absurde chiar, dar dorinţa şi frica de a nu fi aculturalizaţi, de a nu fi adaptaţi unui Occident anglo-saxon falimentar în cultură, bântuie prin mediile universitare, de la studenţii prea tineri, până la profesorii ultraortodocşi. Dar nu toată populaţia Athinei vede cu ochi buni revolta, parte îşi exprimă scepticismul că asta ar schimba ceva, alţii înclină să creadă că acest haos nu le va aduce nimic bun, nu cred că există o statistică reală în ce priveşte împărţirea în pro şi contra revoltei.


Acest secol aparţine nordului, sudul european luptă pentru păstrarea unor tradiţii seculare, economicul este vârful de lance, Grecia a avut primul rege modern, la fel ca noi, din familii nobile germane, dorinţă foarte reţinută de greci. Dacă istoria se repetă, sau ghiceşte prin asta viitorul este în logica faptelor prezente, acoperite de poleiala jocului de bursă, al dobânzilor bancare, al garanţiei monedei europene -eurobondurile.

Universitatea din Athina - august 2011

Aplicarea experimentelor continuă, logica războiului armat în Europa a fost amânată nedefinit de la ultimul conflict iugoslav şi exportată în Africa sau Asia. Dacă Grecia va cădea în sensul ocupării ei economice, atunci se pare că preţul acestei Europe unite va fi plătit de ţările sudice, aflate acum la periferia economică a unui Euro stabilit de Germania la o cotă prea înaltă pentru populaţiile de sub 10 milioane de locuitori.


Fără diasporă, Grecia are o populaţie de aproximativ 10 milioane de locuitori, pe un teritoriu ce poate adăposti pe toţi pensionarii ţărilor nordice, pensionari care să trăiască dintr-o pensie în ceea ce va deveni în viitor un paradis, acea Arcadie visată de poeţi; Friedrich Hölderlin fiind genial în această privinţă.

Plaja de de la Marathon

Am simţit printre dinţi praful ridicat de coloanele de turişti ce cotropeau Acropole, eu fiind unul dintre ei. Am simţit ardoarea de-a mai revedea încă o dată pietrele. Nimic din ceea ce vine nu prevesteşte ceva bun, ignoranţa este prima literă a unui alfabet care se impune în educaţia celor ce vor să devină europeni cu adevărat.

Urcarea spre Acropole, Propilaya, sus - Templul zeiţei Nike

O să înnebunim în curând fericiţi într-o pedofile catolică şi nordică importată prin dos!

The Revolution Will Be Spelled Correctly

http://sensitivitytothings.com/2009/09/03/the-revolution-will-be-spelled-correctly/