“Să nu te izolezi de lume.
Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii.
...
Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.”
Albert Camus, Caiete
miercuri, 11 februarie 2015
Imaginea unei toleranțe
Tablou semnat de Viorel Cosor
Ar trebui să respirăm împreună asemeni ierbii și frunzelor, înghesuiți în aerul încins al unei zile de vară ce-i pe terminate. Lucrul acesta nu-i ușor, ține de toleranță, de fabrica gândurilor din capul nostru, de zgomotul pe care-l face fiecare care trece pe lângă noi, un huruit cerebral ce ne parazitează. Pun pariu că și celălalt simte la fel. Împărțim doar priviri și înțelesurile se lasă colorate. Un gând vegetal ne taxează, neproducând clorofilă ne surmenează. În final rămâne doar să privim; tabloul.
Este strecurarea, un soi de Don Quijote ajuns la marginea răbdării, la orizont nici o moară, nici un castel, măcar o poartă sau coloană; astfel acest cavaler intră în lanțul trofic, se strecoară în vegetal.
Pare un fel de mâzgălitură. Călare pe cal.
RăspundețiȘtergereEste strecurarea, un soi de Don Quijote ajuns la marginea răbdării, la orizont nici o moară, nici un castel, măcar o poartă sau coloană; astfel acest cavaler intră în lanțul trofic, se strecoară în vegetal.
RăspundețiȘtergere