 |
| Apus de soare la Sunio (Sunion), Atica, Grecia |
Niciodată n-am văzut un soare mai maiestuos decât cel de la Capul Sunio (Sunion), sigur că există și alți sori, dar mie mi-a fost dat să-l văd prima dată pe acesta.
Din cauza asta n-am să-l uit niciodată, el rămânând agățat în memoria mea neapunând niciodată.
Aşa e când ne gândim la el, că trebuie să fie, mie nelipsindu-mi, mi-a lipsit vara pe care mi-o doream sub toropeala lui, una de arşiţă, dar acum în iarnă nu aştept să se arate, nici n'am băgat de seamă că e din ce în ce mai nerăbdător de amurg negru, pe un om dragdrag mie l-a apucat depresia din pricină de neînfăţişare de soare.
RăspundețiȘtergereAl tău, ăsta pe care îl atingem cu degetele ochilor, ăsta măsurat de amintire cu neuitarea, e ca o coborâre de lumină de chihlimbar, e de-ao frumuseţe inefabilă. Fericitule.
Am mai pus o imagine Camelia, așa, pentru universal.
RăspundețiȘtergere