Scrisori peste ape - James Joyce

apusul din această zi

Am și uitat cum se mai scrie o scrisoare. Le citesc în schimb pe ale altora.
Volumul în care sunt adunate o parte din scrisorile lui James Joyce către soția sa Nora, se numește „Dragă Nora”. Traducătorul Bogdan-Alexandru Stănescu a pus în volum și un cuvânt înainte bine scris. Ar merita să-l pun pe blog. Dar voi pune acum două scrisori.

Când am citit prima dată Ulise am crezut că romanul este autobiografic, de fapt nu este chiar așa. Acum citindu-i scrisorile, am impresia că nu sunt reale și felul acesta de-a vedea lucrurile îmi este dat de figura lui Ulise. Deja cred că James Joyce este al nu știu câtelea Ulise, reîncarnat, reînviat, reelaborat. Visam și eu la rândul meu că eram în brațele nimfei Calypso sau auzind cântecele primejdioase ale sirenelor (eu cred că erau pornografice), la fel ca toate pozițiile în care Circe îl poseda pe erou. Homer, poet de bun simț, s-a autocenzurat, apoi l-au cenzurat și alții.

≪

Către Nora Barnacle *

15 iunie 1904                                                                     60 Shelbourne Road, Dublin


   S-ar putea să fi orbit. M-am holbat îndelung la un cap cu păr roșcat-castaniu și am hotărât că nu e al tău. M-am dus acasă destul de abătut. Aș vrea să-ți propun o întâlnire, dar nu știu dacă poți tu atunci. Sper să ai bunăvoința de a face pasul acesta - doar dacă nu m-ai uitat.

                                                                                                                 James A Joyce
≫

nota din carte
* Nora Barnacle (21 martie 1884 - 10 aprilie 1951), viitoarea soție a lui Joyce. Era fiica lui Thomas Barnacle, brutar, și a lui Annie Barnacle, amândoi din Galway City. În urma unor tensiuni familiale, părăsise orașul Galway cu câteva luni înaionte pentru a se angaja cameristă în Dublin, la Finn's Hotel, situat în Leicester Street. Joyce o cunoscuse cu puțin timp înaintea redactării acestei scrisori și hotărâseră să se întâlnească pe data de 14 iunie. Ea n-a reușit să ajungă la timp, așa că prima lor plimbare împreună a avut loc pe 16 iunie, dată care avea să devină cea a acțiunii din Ulise. (pag.13)


≪

Către Nora Barnacle Joyce

15 iunie 1904                                                                             44 Fontenoy Street, Dublin

   Curvuștina mea dulce, Nora. Am făcut exact cum mi-ai spus, fetița mea spurcată, adică am făcut laba de două ori în timp ce ți-am citit scrisoarea. Sunt încântat să văd că-ți place să fii futută pe la spate. Da, acum îmi amintesc noaptea aia când te-am futut așa ore-ntregi. A fost futaiul cel mai murdar pe care ți l-am tras, draga mea. Am stat cu pula-n tine cu orele, intrând și ieșind dintre bucile tale ridicate-n sus. Îți simțeam bucile grase și transpirate sub burtă și-ți vedeam fața îmbujorată și ochii stăpâniți de nebunie. De fiecare dată când ți-o înfigeam, limba ta nerușinată năvălea printre buze și, dacă mă-nfigeam mai tare și mai adânc decât de obicei, bășini mari și puturoase îți ieșeau bolborosind pe la spate. Aveai un cur plin de bășini în noaptea aia, iubire, și ți le-am scos pe toate cu pula, niște tovarășe și mai grase, vântoase lungi, pârțâituri mici, scurte și vesele și o mulțime de bășinuțe obraznice terminându-se într-un șiroi lung care ți-a țâșnit pe gaură. E minunat să fuți o femeie plină de bășini când la fiecare pompare îi iese câte una. Cred că recunosc o bășină de-a Norei oricând. I le-aș putea recunoaște într-o cameră plină de femei bășinoase. E un sunet mai curând copilăresc, nu ca vânturile acelea umede pe care-mi imaginez că le trag nevestele grase. Este iute și uscat și murdar, cam așa cum ar lăsa să-i scape, în joacă, o fată îndrăzneață, noaptea în dormitorul comun al școlii. Sper ca Nora să mi le slobozească și pe față ca să le cunosc și mirosul.

   Spui c-o să-mi sugi pula la întoarcere și că vrei să-ți dau limbi, ticăloasă mică și depravată. Sper c-o să mă surprinzi o dată când dorm îmbrăcat, o să te furișezi deasupra mea cu o privire de târfă în ochii tăi somnoroși, o să-mi desfaci nasture cu nasture prohabul, o să scoți cu blândețe pula groasă a iubitului tău, o s-o bagi în gura ta umedă și-o s-o sugi până când se îngroașă și se-ntărește și mai mult, până când la urmă, își dă drumul în gura ta. Câteodată o să te surprind și eu noaptea, adormită, o să-ți ridic fustele, o să-ți desfac cu blândețe chiloții încinși, apoi o să mă așez încet lângă tine și o să încep să te ling agale printre floci. O să începui să te zvârcolești neliniștită și atunci am să ling buzele pizdei iubitei mele. O să începi, în somn, să gemi, să grohăi, să oftezi și să pârțâi plină de dorință. Atunci o să te ling din ce în ce mai repede ca un dulău flămând până când pizda-ți va fi o grămadă unsuroasă, iar trupul ți se va bâțâi sălbatic.

   Noapte bună, micuța mea bășinoasă Nora, pizdulicea mea obscenă. Este un cuvânt minunat, draga mea, pe care l-ai subliniat ca să mi-o iau la albă mai bine. Scrie-mi mai mult despre aia și despre tine, mai dulce, mai obscen, mai obscen.

                                                                                                                                        JIM
≫

James Joyce, Dragă Nora, Art, 2013 pag.97.