 |
| '70 |
Oamenii fericiți au deschis în ei adevărate peșteri, cavități enorme, pe care viața le-a mobilat cu formațiuni de nedescris. Tinerețea nu face altceva decât cucerește un interior datorită unui exterior bogat. Cei ce călătoresc mult, văd mult, citesc mult, aud mult, miros mult vor fi cei mai fericiți mai apoi.
Sihaștrii se lăudau cu o viață interioară bogată, asta la senectute, când erau tineri colindau și pelerinau locurile sacre, dormeau sub cerul liber striviți de stele, auzeau zgomotele pădurilor, a râurilor, dar și a marilor orașe. Acolo unde poposeau citeau din antici, le era permis doar lor, fără să împrăștie aceste daruri nou citite.
În anii ce treceau adunau cât alții în zece vieți, de aceea la sfârșitul vieții lor li se spunea preafericiți, dar nimeni nu știa sigur de ce. Unii dintre ei chiar încercau să-și dea seama, dar asta însemna să divulge sensul cunoașterii, sursa chiar și asta nu dă bine, ar deveni altceva decât preafericiți, ci sigur fericiți.
Cei despre care zici sunt Iluminaţii; ei au taina fericirii,iar taina fericirii e acea schimbare lăuntrică pe care au trăit-o, ei sunt cei care nu srşesc vreodată, aşa cum şi fercirea lor nesfârşeşte. Ei nu doar că nu au avut căi iluzorii înspre fericire, dar au găsit drumul către infinitate.
RăspundețiȘtergereO fi ce scrii tu acolo!
RăspundețiȘtergereÎn peștera subacvatică a lui Nemo nu erau numai bogății capturate din vasele scufundate.
În peștera lui Nemo era divinul,
Instrumentul,
Submarinul!
Și lângă el, atât de mic,
Era Moby Dick!