Mașina de făcut zei

Sunio Sunset, Greece

Jacques Derrida

≪„SĂ GÎNDIM RELIGIA?” - spuneți. Ca și cum un asemenea proiect nu ar dizolva de la bun început întrebarea însăși. Dacă socotim că religia este propriu-zis de gîndit și chiar dacă a gîndi nu înseamnă nici a vedea, nici a cunoaște, nici a concepe, atunci o respectăm dintru început, iar chestiunea este, pe termen mai lung sau mai scurt judecată. Deja vorbim despre aceste note ca despre o mașină, am fost din nou cuprins de o dorință de economie: dorință de a a atrage, pentru a spune lucrurile pe scurt, celebra concluzie din Cele două surse... * către un alt loc, un alt discurs, o altă miză argumentativă. Aceasta ar putea întotdeauna să fie, nu exclud acest fapt, o traducere deturnată, o formalizare puțin cam liberă. Ne aducem aminte de aceste ultime cuvinte:

„[...] EFORTUL NECESAR CA SĂ SE ÎMPLINEASCĂ, CHIAR ȘI PE PLANETA NOASTRĂ REFRACTARĂ, FUNCȚIA ESENȚIALĂ A UNIVERSULUI, CARE ESTE O MAȘINĂ DE FĂCUT ZEI.”≫ **

* este vorba de cartea lui Henri-Louis Bergson, Cele două surse ale moralei și religiei (1932)

** Jacques Derrida, Credință și Cunoaștere -Veacul și Iertarea, Paralela 45, 2004, pag.58-59