“Să nu te izolezi de lume.
Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii.
...
Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.”
Albert Camus, Caiete
Ce amuzantă a fost scena pentru nişte creiere inocente ca ale acelor eve adunate la un loc. Există şi lupi mâncaţi de oi, Scorchfield? Sau care s-au ales măcar cu un genunche julit, o buză crăpată, chestii dintr'astea?
Mi-a placut mai mult povestea lupului de stepa. Dar, zi si tu, unde ai vazut tu un lup singuratic? Poate daca este omega in haita lui si este....lasat de izbeliste. Altfel spusa povestea, o haita de lupi cu masculul alfa in frunte s-a intilnit cu o mielusita la riu. Lupoaica a zis : pina aici. Pe aceasta mielusita o iau eu s-o cresc. Peste asta mielusita a facut o stina de oi dincare haita se hranea....parcimonios.
o clipă am crezut că titlul mă vizează. Citind comentariile, m-am dumirit că n-are nicio legătură cu mine. :) Dar dacă tot m-am băgat in vorbă, îmi place interpretarea actorului. Povestea, in sine, îmi displace.
Vai, a coborât zeița cu picioarele pe pământ. Și ne schimbă poveștile. Nici Andersen sau Grimm nu ne mai place, că sunt povești odioase. Nici măcar „Capra cu trei iezi”, auzi, lupul le-a pus capetele celor doi iezi să rânjească în fereastră...
Eu știam că oamenii au stâne din care culeg de Paști mieii cei mai frumoși pentru a se hrăni popii parcimonios.
Ei Iris, nu tot ce-i albastru este al tău! :) Mie în schimb îmi place povestea. Am crescut cu poveștile astea, așa cum îmi citea bunica despre Moise când s-a întors de pe Munte și-a văzut Vițelul de Aur în tabăra sa.
De fapt, chiar tot ce e "albastru e al meu"! :) Iar de identificat, mă identific cu zeiţa (albastră!) Kali. Dar nu-i bai... :) Îs sunt sătulă de poveşti. Vreau să mă întorc la singura realitate veritabilă: VISUL!
Ce amuzantă a fost scena pentru nişte creiere inocente ca ale acelor eve adunate la un loc.
RăspundețiȘtergereExistă şi lupi mâncaţi de oi, Scorchfield? Sau care s-au ales măcar cu un genunche julit, o buză crăpată, chestii dintr'astea?
n-a râs nici una? cum aşa? să fi fost eu acolo!!!! :))))
RăspundețiȘtergereZice ca un foton s-a intilnit cu speranta la marin, in vers. Calatorie placuta prin spatiu....
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergereExistă naivități, există și lucruri serioase, și provocări, și multe altele.
Rodica sunt sigur că auzeau povestea a nu știu câta oară.
RăspundețiȘtergereDeci nu ți-a plăcut povestea mielului, dragă zeiță.
RăspundețiȘtergereMi-a placut mai mult povestea lupului de stepa. Dar, zi si tu, unde ai vazut tu un lup singuratic? Poate daca este omega in haita lui si este....lasat de izbeliste. Altfel spusa povestea, o haita de lupi cu masculul alfa in frunte s-a intilnit cu o mielusita la riu. Lupoaica a zis : pina aici. Pe aceasta mielusita o iau eu s-o cresc. Peste asta mielusita a facut o stina de oi dincare haita se hranea....parcimonios.
RăspundețiȘtergereo clipă am crezut că titlul mă vizează. Citind comentariile, m-am dumirit că n-are nicio legătură cu mine. :)
RăspundețiȘtergereDar dacă tot m-am băgat in vorbă, îmi place interpretarea actorului. Povestea, in sine, îmi displace.
Vai, a coborât zeița cu picioarele pe pământ. Și ne schimbă poveștile.
RăspundețiȘtergereNici Andersen sau Grimm nu ne mai place, că sunt povești odioase. Nici măcar „Capra cu trei iezi”, auzi, lupul le-a pus capetele celor doi iezi să rânjească în fereastră...
Eu știam că oamenii au stâne din care culeg de Paști mieii cei mai frumoși pentru a se hrăni popii parcimonios.
Ei Iris, nu tot ce-i albastru este al tău! :)
RăspundețiȘtergereMie în schimb îmi place povestea.
Am crescut cu poveștile astea, așa cum îmi citea bunica despre Moise când s-a întors de pe Munte și-a văzut Vițelul de Aur în tabăra sa.
Eu sunt tot timpul pe pamint. Am grija....de el.
RăspundețiȘtergereDe fapt, chiar tot ce e "albastru e al meu"! :)
RăspundețiȘtergereIar de identificat, mă identific cu zeiţa (albastră!) Kali. Dar nu-i bai...
:)
Îs sunt sătulă de poveşti. Vreau să mă întorc la singura realitate veritabilă: VISUL!
Ştiai că doar visele se implinesc, iar dorinţele niciodată?
RăspundețiȘtergere:)
Da, Scorchfield, mai ales multe altele astea sunt ispititoare, fac din noi vânătoare. Nu ştii niciodată unde vei ajunge.
RăspundețiȘtergere