http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/ea/Salamis.png |
Merkel to Obama: Putin "In another World".
≪În această epocă, Atena și Megara, cetăți vecine și amîndouă pe cale de deveni orașe comerciale și maritime, își disputau posesiunea Salaminei. Această insulă, din fața Atenei, este ca un zăvor al portului său. Cine o posedă ține sau blochează Atena. Megarienii o ocupau, cu toate sforțările atenienilor. Din care cauză, aceștia, înciudați, făcură, după Plutarch, o lege care interzicea, sub pedeapsa cu moartea, de a se vorbi despre Salamina în fața poporului.
Solon născoci să se facă socotit drept nebun. Nebunia sa o dată acreditată, el se prezintă într-o zi în piața publică, se urcă pe piatra proclamațiilor și debitează poporului adunat un poem compus de el asupra frumuseților Salaminei și asupra rușinii pe care-o reprezenta pentru Atena, faptul de a o ceda megarienilor. Lumea ascultă (este un nebun!), apoi se înflăcărează pentru ceea ce spune. Poporul merge asupra Salaminei, Solon conduce operațiile. Insula este reluată de la oamenii din Megara.
Ni s-au păstrat cîteva versuri izolate din acest poem. Solon spune aci:
„Aș dori să îmi schimb țara și să fiu din Folegandru
Sau Sikinos ; mi-e ruține că-n Atena-s cetățean.
Căci, oriunde merg, în față mi se-aruncă vorba asta :
„E din Atica, din ăia ce trădat-au Salamina”.
Să pornim la Salamina, să luptăm pentru ostrovul
Mult dorit, rușinea cruntă de la noi îndepărtînd.”
Acest ton, totodată popular și îndrăzneț, a plăcut poporului. Chiar dacă întîmplarea este înfrumusețată, este limpede că Solon a fost instigatorul recuceririi Salaminei. Acest eveniment, împreună cu stima pe care o inspira Solon, a făcut ca el să fie ales arbitru și legislator în conflictul care diviza pe atenieni.≫
André Bonnard, Civilizația greacă, ed. Științifică, 1967, Vol. I, pag.126-127.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc