AL DOILEA SEX
Lui Jacques Bost
Există un principiu bun, creator al ordinii, al luminii şi al bărbatului, şi un principiu rău, creator al haosului, al tenebrelor şi al femeii.
PITAGORA
Tot ceea ce a fost scris de către bărbaţi despre femei trebuie considerat suspect, căci bărbaţii sînt deopotrivă parte şi judecător.
POULAIN DE LA BARRF.
INTRODUCERE
Am ezitat mult timp să scriu o carte despre femeie. Subiectul e iritant, mai cu seamă pentru femei. Şi nu e nici nou. Disputa feminismului a făcut să curgă destulă cerneală; iat-o, acum, aproape încheiată: să nu mai vorbim despre ea. Deşi se tot vorbeşte, încă. Iar enormele prostii debitate de-a lungul acestui ultim secol nu prea par să fi limpezit problema. De altfel, există o problemă? Care? Chiar există femei? Sigur, teoria eternului feminin continuă să aibă adepţi; îi auzi şuşotind: „Şi-n Rusia, pînă şi acolo, ele rămîn tot femei"; în vreme ce alţi inşi, bine informaţi - cîteodată inclusiv cei din prima categorie - suspină: „Femeia se pierde, femeia e pierdută". Nu se mai ştie prea bine dacă există încă femei, dacă vor mai exista, dacă trebuie sau nu să doreşti să existe şi care e locul pe care ar trebui ele să îl ocupe. „Unde sînt femeile?" întreba de curînd o revistă cu apariţie intermitentăl. Dar, în primul rînd: ce este o femeie? „Tota mulier in utero: un uter, aşadar", spun unii. Totuşi, vorbind despre anumite femei, cunoscătorii decretează: „Acestea nu sînt femei", cu toate că şi ele au un uter, ca şi celelalte. Toată lumea este de acord în a recunoaşte că există în specia umană femele; ele reprezintă astăzi, ca şi altădată, aproape jumătate din umanitate; şi totuşi, ni se spune că „feminitatea e în pericol"; sîntem îndemnate: „Fiţi femei, rămîneţi femei, deveniţi femei". Prin urmare nu orice fiinţă umană femelă este, în chip necesar, o femeie; se impune ca ea să participe la acea realitate misterioasă şi ameninţată care e feminitatea. Aceasta e oare secretată de ovare? sau îngheţată în tăriile unui cer platonician? E de-ajuns un jupon cu fîş-fîş spre a o face să coboare pe pămînt? Cu toate că unele femei se căznesc pline de zel să-1 încarneze, modelul ei n-a fost niciodată brevetat. Binevoitorii o descriu în termeni vagi şi sclipicioşi ce par împrumutaţi din vocabularul prezicătoarelor. Pe vremea Sfîntului Toma, feminitatea apărea ca o esenţă definită cu tot atîta siguranţă ca şi virtutea soporifică a macului.
- aţi citit prima pagină a cărţii "Al doilea sex" de Simone de Beauvoir, în acest caz aveţi 10 puncte pentru curaj, cu aceste puncte oricum nu câştigaţi nimic, dar sunt sincere din partea mea. Dacă ne întâlnim aveţi ocazia să pomeniţi de ele şi mergem o bere.
photo by:
http://vonneumannmachine.wordpress.com/2009/02/14/la-mujer-no-nace-se-hace/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc