“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
sâmbătă, 24 aprilie 2010
De unde atâta căutare...
Pe unde putem vedea şi reflecta ideile voastre; mai ales pe ce cale, sub ce castani, pe lângă ce bănci, spre ce izvoare?
Poate prin asta voi deveniţi mai răi, sau mai buni; bărbaţii de astăzi: remuşcarea feministelor, purtătoarele drapelelor transparente.
"Eu n-am văzut, eu nu ştiu, eu nu pot, eu nu suport..."
Prin asta analfabetele ce nu ştiu să citească pe Virginia Woolf, pe Marguerite Yourcenar reuşesc să convoace conclavul prin care noul răstignit este Bărbatul.
Fiul a desenat şi prin asta Mama este reprezentată, textul alăturat este toată dragostea lui desenată şi elaborată despre izvoarea lui. Mai târziu, el Bărbatul va regăsi acolo rădăcinile versurilor prin care va reuşi să seducă Femeia; prin asta şarpele va muri de ciudă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc