Şi de aceea bunul-simţ are dreptate contra intelectualiștilor atunci când crede în istorie, care nicidecum nu e "poveste ticluită", ci ceea ce individul şi omenirea îşi amintesc despre trecutul lor. Amintire când neclară, când foarte clară, amintire pe care cu eforturi stăruitoare fiecare îşi propune să o lărgească şi s-o redea cât mai exact posibil, dar astfel încât să nu se poată lipsi de ea şi care, luată în ansamblu, este bogată în adevăruri. Numai de dragul paradoxurilor s-ar putea îndoi cineva că ar fi existat vreodată Grecia şi Roma, Alexandru sau Cezar, Europa feudală şi o serie de revoluţii care au doborît-o; că la 1 noiembrie 1957 ar fi fost afişate tezele lui Luther pe uşa bisericii din Wittenberg sau că la 14 iulie 1789 ar fi fost cucerită la Paris, Bastilia. "Cum justifici tu toate astea?" întreabă ironic sofistul. Omenirea răspunde. "Îmi amintesc." 1.)
"- Am fost aici acum şaizeci de ani.
- Memoria este o oglindă înşelătoare, arată uneori obiecte prea îndepărtate pentru a fi văzute şi alte ori le face să pară foarte aproape.
- ... Dar dacă n-a existat Kiyoaki atunci n-a existat nici Isao. Nici Ying Chan. Şi cine ştie? Poate nici eu n-am existat.
- Asta-i rămâne fiecăruia dintre noi să hotărască, după cum îl îndeamnă inima, spune stareţa.
Şi înainte de a se despărţi de el, îl conduce pe bătrân în curtea interioară a mânăstirii dogorind sub razele soarelui şi ale căror ziduri nu închid decât un minunat cer gol." 2.)
_____________________________________________________
1. Benedetto Croce, Estetica, EdituraUnivers 1971, pag.102 mijloc.
2. Marguerite Yourcenar, Mishima sau viziunea vidului, Ed. Humanitas 2003, pag.67 jos, fragment reprezentând sfârșitul romanului Marea Fertilităţii de Yukio Mishima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc