“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Se afișează postările cu eticheta oțel. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oțel. Afișați toate postările
sâmbătă, 11 aprilie 2015
Ah... utopia socialismului, oglinda unei liniști
Arcade de oțel au împânzit țara pentru a duce departe curentul electric,
era atâta liniște de se auzea bâzâitul de înaltă tensiune.
Iar eu învățam alfabetul.
Bzzz!
Peste A sărisem.
joi, 10 iulie 2014
Monumentul pizdos din orașul meu pulos
![]() |
| vedere din față |
| Parcul Central -statuia femeii-rachetă, autorul nu este înscris pe piedestal |
| Podul de Fier de peste Bega, de unde am decupat rama cu nituri. |
joi, 7 iunie 2012
Spiral
„... E riscant să discuți despre o fericire care nu are nevoie de cuvinte.”
Yukio Mishima≪
Epilog - F 104
Un șarpe uriaș mi-a răsărit în fața ochilor, încolăcit în jurul pământului. Un șarpe care își mânca propria coadă, eliminând orice polaritate - enormul, uriașul șarpe care face orice opoziție nesemnificativă.
Polii opuși duși pînă la extrem ajung să semene unul cu celălalt, iar lucrurile care sunt cel mai departe unul de celălalt ajung să fie cu atât mai apropiate cu cât se îndepărtează mai mult unul de celălalt. Acesta este secretul pe care mi-l revela șarpele. Trupul și spiritul, senzualul și intelectualul, ce e în afară și ce e înăuntru se vor desprinde de pământ și sus, mai sus chiar decât șarpele-inel din norii albi care înconjoară pământul, se vor uni.
Am fost întotdeauna interesat de marginile trupului și spiritului, de regiunile mărginașe ale trupului și ale spiritului. Adâncurile nu mă interesează câtuși de puțin. Le las altora pentru că sunt prea superficiale, comune.
Ce se află, atunci, la marginea cea mai îndepărtată? Nimic sau poate doar niște panglici care atârnă legănându-se deasupra golului.
≫
Yukio Mishima, Soare și oțel, Humanitas, 2008, pag. 61, pag. 95-96
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

