Detaliul central |
Apusul unui cer de lavă |
„ ...deasupra noastră cerul dădea în clocot,
norii se prefăcură într-o clipită în râuri de lavă.
Ce mai râdeau zeii... ”
din poemul ultracreaționist Cântarea Zmeilor
Să mai exagerăm o clipă, haosul să ne cuprindă.
Să mai lipim afișe, prin asta să
declarăm fățișe, clipele nemuritoare,
ale acestui ev ce moare.
Ha!
pe un câmp ce arde...
RăspundețiȘtergereCred ca s-ar vinde bine o asemenea pictura incinsa de imaginatia zeitei pamint stromboliene si disipata in eter, departe, departe....da, si cerul noros este ok, dar mai putin interesant....
RăspundețiȘtergereFetei din umbră,
RăspundețiȘtergere...cu oameni arzând.
Super apus,cerul asfinţind într-un evantai de lavă,privire de incandescenţă.
RăspundețiȘtergere* Superb; mi-a scăpat un "r", de la ochii încinşi.
RăspundețiȘtergereOka, zice o amica in loc de ok. O fata de peruzea, talentata foc, si-a facut loc in gindurile mele. Din cind in cind suna la usa si-mi vesteste venirea scrisorilor. Este sfioasa, nu se arata. Ma gindesc sa-i trimit un sal turcoaz, o feregea....
RăspundețiȘtergere