vineri, 15 noiembrie 2013

Bolta

Într-unul dintre cele mai halucinante filme -Andrei Rubliov, Tarkovsky îl preface pe copil (Boriska) în marele creator. Este necesar. Odată cu sfârșitul lumii (invazia popoarelor mongole) secretul creștinătății nu stă neapărat în simbolului sau mai bine scris în ceea ce este evident; cărți, picturi, icoane etc. Secretul -ceea ce este neapărat necesar, constă în sunet, în silabă, căci Dumnezeu a pomenit de Cuvânt prima dată (Geneza). Ori sunetul este al clopotului, al zgomotului produs de limba metalică ce izbește mantaua turnată. Zgomotul descrie, prin variația sa infinită, toată Cartea, tot testamentul, toată rătăcirea, la fel cum este peregrinarea, la fel cum este căutarea.

După ce clopotul a fost turnat (după un an de muncă), zgomotul cald, amplu, ce a izvorât din umbrela sa metalică, a creat iluzia că de fapt copilul nu știa nimic și că cel mai simplu ar fi să naștem două ipoteze asupra construcției: prima, copilul a fost inconștient, dar divinitatea l-a vegheat și l-a îndrumat tot timpul; secunda, a nimerit-o.



Noi am construit bolta. Nu l-am reinventat pe PI, pe iraționalul, în schimb toată geometria cuadraturii cercului a dat cele mai halucinante rezultate. Când ucenicul meu -dacă pot să-i spun așa, a închis bolta cu cheia. A sărit în sus de bucurie mirându-se cât de deștept este. La a doua (boltă) a început să se enerveze. „Atunci când crezi că cunoști totul, comiți de fapt prima greșeală, a doua vine fără să-ți dai seama.” i-am spus eu.

Ucenicul meu are 17 ani, este harnic și tânăr, îi lipsește răbdarea și înțelepciunea, din punctul acesta de vedere este perfect ca muncitor. În schimb pasiunea cu care învață lucruri noi depășește chiar și pe mulți talentați cu liceu. Ucenicul meu are numai șapte clase, este de lângă Timișoara, de lângă la vreo 30 de km.

Când am desenat pe beton două catete, de trei și patru metri, l-am pus să măsoare dreapta rezultată (ipotenuza). A măsurat-o de multe ori, de fiecare dată era aproape (cu erorile de trasare) cinci metri.
I-am povestit că un grec pe nume Pitagora, a descoperit lucrul acesta, care se numește Teoremă, îmi amintește de Testamente.
De fapt i-am povestit totul și chiar foarte repede, i-am dat în cele din urmă, de fapt cheia, restul înseamnă chiar puțin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesajele anonime nu se citesc