marți, 15 februarie 2011

Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring


Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom


     Film corean de-o înaltă încărcătură emoţională, în care dialogurile sunt atât de rare încât ar putea lipsi. Există totuşi scene care conţin un schimb oral de idei, acea mimică caracteristică orientului îndepărtat, pentru a completa şi a explicita imaginea, sau acţiunea.

     Filmul a luat o căruţă de premii şi critica a fost pe măsură impresionată de modul în care a fost transpus subiectul în imagine.
     Am văzut cinci anotimpuri, pe parcursul a trei părţi, a trei generaţii. În sedimentele temporale partea din mijloc este cea mai amplă; este istoria personajului principal.

     În mijlocul unei depresiuni abrupte, este un lac şi în mijlocul lacului este o insulă; mai mult sau mai puţin artificială. Un templu acoperă insula în forma sa pătrată.
     Un călugăr creşte un copil în acest templu, fără ca filmul să dea detalii asupra sorginţii infantului. Educaţia copilului este la limita libertăţii, sau mai bine scris o exprimare a libertăţii, sau chiar o cunoaştere a libertăţii. Copilul cunoaşte şi "gustă" din această libertate şi mai târziu, adolescent fiind recunoaşte în acest gust însăşi femeia. Odată păcatul pornit, el nu poate fi oprit decât prin pierderea celei ce i-a dat naştere: a libertăţii, a femeii...?
Novicele devenit "matur", pleacă în căutarea femeii. Filmul nu ne arată dacă a găsit-o pe cea care a căutat-o, cert este că odată ce el s-a căsătorit este clar că o parte a libertăţii avute s-a pierdut. Reuşeşte în viitor să piardă totul şi totuşi să se-ntoarcă la libertatea primară. Cu ce preţ, merită văzut.

_________________________________________
imagine luate de pe site-ul
http://www.dvdtimes.co.uk/content.php?contentid=11044
adresa de imdb
http://www.imdb.com/title/tt0374546/

Despre cei morţi prea devreme


Georges Guynemer nu a împlinit 23 de ani când a murit. Pilot de avion de luptă în timpul Marelui Război Mondial, a fost declarat mort când din escadrila trimisă într-o zi de mijloc de septembrie nu s-a-ntors nimeni. Georges Guynemer mai şi scria, avea această pasiune, felul în care tinereţea zbura deasupra norilor se propaga şi în scris:

"Tant qu'on n'a pas tout donné, on n'a rien donné."

"Eşti numai când ai dat totul, căci până atunci nimic nu a fost dat."

În felul acesta al piloţilor, Antoine de Saint-Exupéry a reuşit să devină scriitor şi mai mult decât atât şi să lase umanităţii gândurile sale, dar nici el nu s-a mai întors dintr-un zbor de recunoaştere în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, murind la 44 de ani se poate scrie că a murit devreme.


Nu vom şti niciodată de ce creaţii ar fi avut parte omenirea dacă mulţi nu mureau prea devreme, în schimb mă cuprinde oroarea când cineva îi cataloghează, îi enumeră, îi implică, în ceea ce numesc americanii Cartea Recordurilor: cea mai dubioasă şi fetidă descriere a umanităţii.

La urmă ţin să o pomenesc pe Iulia Haşdeu, un spirit de fapt prea profund pentru epoca în care trăia.
Cugetări.
_______________________________________________
photo by:

luni, 14 februarie 2011

Nereuşita de a fi Ulise


     Toate, toţi, "ei-înşişi", virtuţi seculare, aplecări morale milenare, îmi şoptesc să trag la mal. Acolo, fără nici un naufragiu să cer relaţii, să aflu GPS-ul existenţei geografice şi altfel să mă feresc de necunoscut, de parcă eu reprezint globalizarea şi aplecarea spre cunoaşterea totală; eu sunt Ulise.

Indirect, invizibil, infrared



aşa am primit acest minunat videoclip, 
ţinând seama că ploaia care va veni în lunile de primăvară va face clăbuci!

O scurtă Odisee de Takashi Arima



Muză, mai povesteşte-mi despre bărbatul mult iscusit care, după ce-a dărâmat zidurile sfinte ale Troiei, a rătăcit vreme îndelungată prin cetăţile multor neamuri şi le-a iscodit obiceiurile.

Cântul I din Odiseea
Purtând T-shirt şi ochelari de soare
Iată-l pe Ulise al meu
Traversând Atena tuşind ca un astmatic
Pe străzile sale pline de fum şi de ambuteiaje
Oh, Musha, roagă-te
Pentru băieţandrul dintr-o îndepărtată ţară din Asia
pe care paşii l-au adus până aici
Pe spatele maioului său alb un citat din Homer
Iată-l pe Ulise al meu
Pe drumurile bătătorite-ale Greciei
Traversându-i crestele se minunează de surpatele sale ruine
Oh, Musha, povesteşte-mi pe îndelete eternul reînceput al acestor bătălii
Prefăcându-se a cânta din acea harfa desenată ce o poartă sub braţ
Iată-l pe Ulise al meu
Desfacându-şi velele pe o mare egeeană straşnic de poluată
îndepărtându-se de coastele ce foiesc de turişti şi de mizerii
Oh, Musha, de-ar auzi ei
groaznica mânie a lui Poseidon, Zeul Mărilor
Cu T-shirt-ul său de talie mică, udat de sudoare
Iată-l pe Ulise al meu
Rătăcind prin văgăunile insulelor modernizate urmărind iluzia
Zburătoare a fluturelui Apolon acum pe cale de dispariţie

Oh, Musha, cântă-mi legenda
Ce tocmai se aşază
Pe buzele lipsite de viaţă ale lui Homer
.
Takashi Arima, Umbra lui Ulise - Poeme, Prefaţă, traducere şi note de Ion Cristofor
Cluj-Napoca, 1997

foto de pe:
http://agonia.ro/index.php/author/0033132/index.html

Patul ce te-nconjoară

     Ultima invenţie a confortului, a visului comod şi călduţ: patul ce te înconjoară !
     Ergonomic; alcătuit numai din ventuze ce se lipesc pe nişte supape comandate electronic, apoi un computer "central" memorează forma pe care corpul tău o face în timpul somnului. Dinamica formei este memorată. Timp de câteva săptămâni este recomandată purtarea unor plasturi deasupra urechii, spre ceafă... comozi, wireless, care transduc stările din timpul somnului; agitaţie, relaxare, frig, căldură... la acestea corpul are limbajul său, geometrica sa, iar patu-i răspunde; îl îngroapă în căldura sa, sau în răcoarea sa... îl ajută să ieie forma de maximă relaxare, îl îmbracă într-o "linişte" onirică; pe tine ca om te "fetusizează"! Fizic, ventuzele crează forme de relief datorită aerul ce intră în ele (cald sau rece, ultima modă: heliu!), corpul cade în pat iar el -patul, îl "îmbrăţişează"...

     Din cauza acestei invenţii, nedorită de toată lumea, rata divorţurilor a crescut!

duminică, 13 februarie 2011

Întrebările timpului

Karinei
http://echostains.wordpress.com/tag/francis-bacon/
motto
      "Se înclină uşor în faţa noastră şi, după ce ne aşezarăm cu toţii, spuse: Ei bine aştept întrebările voastre!
      Unul dintre noi spuse, şi el, după o scurtă pauză, că există un lucru pe care suntem nerăbdători să-l aflăm, fiindu-ne, în acelaşi timp, teamă să întrebăm, pentru a nu fi socotiţi prea îndrăzneţi."
Francis Bacon, Noua Atlantidă, ed. Nemira & Co, 2007, pag.112

This is Francis Bacon's studio. Seen this in Dublin....mine was getting a bit like it lol!

     Gărzile imperiale au pătruns în cameră. Razele soarelui acutizau dezordinea, peste tot erau împrăştiate obiecte ce nu făceau parte din căutarea lor, nici măcar şevaletul ce ţinea o hârtie pe care locatarul începuse un desen. Căutau ceasul.

     Nu-i uimiră nimic, nici modernitatea lucrurilor, nici dezordinea, ţara lor era pradă importurilor de toate felurile, dar nimic nu dăinuia datorită timpului. Educaţia lor, veche de sute de ani, nu se lăsa intimidată asupra celor mai necunoscute lucruri, nepăsarea şi dezinteresul erau armele acestor inchizitori; în schimb, teama de schimbare imediată, de absolut iremediabil asupra societăţii le angoasa cel mai tare simţurile. Ceasul îşi începuse mersul, tic-tacul şi călăreţul plecase. Timpul nu lucra în favoarea lor, căci un pic după lăsarea întunericului deveneau bătrâni şi neputincioşi.

     La graniţă ordinele se executau din ce în ce mai dur, contrabanda se pedepsea cu moartea, vinovaţii, în şiruri lungi pătrundeau în Marele Oraş, şi ei, şi pe ei, dimineaţa îi va întâmpina într-o senectute nebănuită. Călăreţul, mesagerul timpului trebuia prins, secretul, dezvăluit în faţa regelui şi ţara pregătită prin noi timpuri; timpuri celebre.

     Ceasul, unde este ceasul? Acest artizan al timpului, catalizator al momentelor, el trebuia neapărat găsit şi adus în faţa preoţilor timpului. Toate semnalele emise de spionajul intern aduceau spre locul acesta, spre mansardă şi... nimic.

     Atunci când garda dădea să plece, veni un copil ce arătă spre o altă uşă; greşiseră!

     Unde?

____________________________________________

all photos by: