Ca o ultimă respirație

Floare de magnolia înainte de

Este inutil să respingem ceea ce pentru mulți ar fi ca o ultimă respirație; drog, alcool, sânge, praf, apă, aer... toate reprezintă în acel moment o ultimă suflare: a răsuflării.

Cât trăim respirăm.
Răsuflarea este toxică, neinteresantă. Femeile din Roma antică se sărutau la fiecare întâlnire, fie ea de zece ori pe zi, pentru a simți fiecare răsuflarea celeilalte: că n-au băut vin.

Florile respiră asemeni unui delfin ce vine la suprafață, mamifer obișnuit cu orizontul atmosferic, apoi subacvatic ține doar de antrenament, de supraviețuire chiar. În cazul nostru, respirația este o chemare și asta am învățat-o de la flori, mai târziu cu gura-n închisă nu mai chemăm pe nimeni.

The kissing

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Francesco_Hayez_008e.jpg

http://www.aol.com/article/2014/03/15/glenn-mcduffie-man-known-as-kissing-sailor-in-wwii-era-image-d/20850517/

≪ Acesta este cel mai renumit tablou al lui Hayez, Sărutul este simbolul picturii italiene din secolul al XIX-lea. Încă de la început, tabloul a fost foarte apreciat. Capodopera a fost reprodusă în numeroase versiuni, însă adevărata semnificație nu a fost descifrată. În mod aparent, ne aflăm în fața unei scene romantice, în care cei doi îndrăgostiți își declară sentimentele și se îmbrățișează tandru.

Analizând costumele celor doi tineri, mai ales cel al bărbatului, ne dăm seama că scena nu se desfășoară în epoca în care trăiește pictorul, ci în Evul Mediu. Din cauza regulilor stricte din domeniul artistic, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o astfel de scenă de iubire desprinsă din realitate era considerată „indecentă”. Aceleași reguli se aplică în literatură și în operele lirice. Semnificația tabloului este cu totul alta. Nu este vorba despre o poveste de dragoste.

Hayez reprezintă prin intermediul alegoriei alianța dintre Italia și Franța în timpul războaielor pentru independența Italiei. Coincidența cronologică susține această ipoteză. Tabloul a fost pictat la scurt timp după intrarea în Milano a lui Vittore Emanuele al II-lea și a lui Napoleon al III-lea, regele Franței.
Maestrul pictează o a doua versiune pentru Expoziția Universală de la Paris. Hayez este portretistul protagoniștilor Risorgimentului (n.t.-perioada mișcării naționale culminînd prin unirea și independența Italiei în secolul al XIX-lea) și autorul unor creații care pot fi comparate cu operele lui Giuseppe Verdi. ≫

Maria Teresa Fiorio, Galeria Națională de Artă - Milano, Adevărul, 2010, pag.144.

La 14 august, 1945, fotograful Alfred Eisenstaedt realizează una din cele mai uimitoare fotografii ale secolului trecut. Povestea acestei fotografii este cu totul și cu totul alta față de ceea ce se vede atât de clar în imagine; un sărut pasional de revedere sau poate chiar de rămas bun. The story:

http://www.aol.com/article/2014/03/15/glenn-mcduffie-man-known-as-kissing-sailor-in-wwii-era-image-d/20850517/

Ambele reprezentări suferă de o acuitate asupra evenimentului, în fapt ai senzația că una ia ceva de la cealaltă, priviți doar poziția mâinilor.

Psihologia pupatului - RE

http://karenswhimsy.com/ancient-roman-women.shtm

Pentru că am comentat la postarea
http://anaayana.wordpress.com/2011/11/02/psihologia-pupatului/
și-am promis un răspuns; trebuie să dau un copy-paste de aici
http://scorchfield.blogspot.com/2011/06/in-vino-veritas.html

Polybios, Cartea a VI-a Istorii (fragmente regăsite)

III. Din arheologia romană

   4. La romani -după cum spune Polybios în cartea a şasea, este interzis femeilor să bea vin (68); beau însă aşa numitul passum (69). Acesta se face din struguri stafidiţi şi este la băut asemănător cu vinul dulce din Aigosthena (70) şi cu cel din Creta; de aceea îl folosesc pentru potolirea setei.
      Nu este cu putinţă ca femeia să bea vin fără să se bage de seamă. Căci mai întîi n-are la dispoziţia ei vin ; pe lîngă aceasta trebuie să sărute pe rudele sale şi pe ale bărbatului pînă la verii de-al doilea (71) şi să facă acest lucru în fiecare zi, ori de cîte ori îi vede prima oară. Astfel, neştiind cu cine poate să se întîlnească, se păzeşte ; căci, chiar dacă a gustat doar, nu mai este nevoie de alt indiciu pentru a-i trăda fapta [Athenaeus, X, 56 p. 440 c].

Notele traducătorului Virgil H. Popescu:

68 - Este stabilit că în vechea Romă femeile nu aveau voie să bea vin (vezi Plinius, Naturalis historia, XIV, 89 : non licebat id (sc. vinum) feminis Romae bibere ("Femeilor romane nu le era îngăduit să bea vin").
69 - Vinum passum era un vin făcut din struguri uscaţi la soare. Plinius, (Naturalis historia, XVI, 81) descrie prepararea acestuia şi este menţionat ca venind din Creta (Juv., 14, 270+1 ; pingue antiquae de litore Cretae passum ) "vin passum de pe ţărmul roditor al Cretei vechi" ; Mart., XIII, 106 ; Plinius, op.cit.
70 - Aigosthena (azi Mazi), localitatea în nord-vestul Megaridei, pe ţărmul golfului Alcyonius, La poalele Cithaironului.
71 - Obligaţia matroanei romane de a-şi săruta rudele pînă la gradul al şaselea este arătată de Plutarh (Moralia, 265 B) şi Cato, (XIV, 90) [...]

Polybios, Istorii, ed. Ştiinţifică, 1966, pag. 471 şi note de la pag. 562