A visa un ou

http://wielka-sztuka-w-malych-dawkach.blog.pl/tag/car-aleksander-iii/

Pentru că Sărbătorile Pascale se apropie cu iuțeală, mi-am adus adus aminte de cel care a visat un ou în chingi atârnat de pat.

Ne aflăm în antica Romă republicană. Pe colinele acesteia apar cu repeziciune cartiere noi. Într-unul dintre ele, într-o casă nou construită se află Mucius, care într-o binefăcătoare siestă de după-amiază, adoarme și visează un ou atârnat de patul său. Atât de real a fost visul, încât Mucius caută oul până și sub pat și negăsindu-l aleargă la interpret. Acesta, un etrusc bătrân, expert în arta divinației, îi spune că trebuie să sape prin pardoseală și va găsi o comoară. Ajuns acasă, Mucius nu stă pe gânduri și dă patul la o parte. Sapă și găsește o comoară, un boț mare de aur învelit în foi de argint bătut. Adoarme nemaivisând nimic, în schimb cuprins de remușcări, dimineața aleargă la bătrânul etrusc cu ceva argint decupat din foițe. Acesta privind argintul spune: „Despre gălbenuș nu-mi spui nimic?!”

Nu vom putea întoarce niciodată ajutorul dat de cineva, întotdeauna va mai fi ceva de făcut pentru cele primite în ajutor și chiar dacă facem mai mult, balanța se va schimba în favoarea noastră și celălalt va trebui să intervină în a o echilibra. Și tot așa.

Textul original este scris de Cicero, eu l-am adaptat, acum vi-l redau așa cum este el tradus în Despre divinație.


≪ 
LXV
Cineva îi povestește unui interpret că a visat un ou atîrnînd de chingile patului din dormitorul său (această întîmplare este relatată în cartea lui Hrisip despre vise): interpretul îi spune că asta înseamnă că o comoară se află îngropată sub pat. Omul sapă; găsește o cantitate de aur, înconjurată de argint. Trimite interpretului un pic argint, doar cât l-a lăsat inima. Atunci acela întreabă: dar din gălbenuș nimic? Căci el interpretase, prin analogia cu oul, că gălbenușul ar însemna aur, iar albușul argint.

Oare nimeni altcineva n-a mai visat vreodată un ou? De ce doar acest om oarecare e singurul care a găsit o comoară? Cîți necăjiți, demni de ocrotirea zeilor, au fost vreodată anunțați în vis de găsirea unei comori? Și de ce acel om a primit un semn atît de neclar, încît printr-un ou să i se sugereze că e vorba de o comoară, în loc să fie îndemnat direct să caute comoara, așa cum lui Simonides i s-a interzis să se îmbarce? Aceste vise neclare nu se potrivesc deloc cu maiestatea zeilor.
≫

Cicero, Despre divinație, Polirom, 1998, pag.189.

Mai târziu una dintre întrebările lui Cicero a primit răspuns în Oul lui Fabergé.
Dar despre maiestatea zeilor nimic?

Cântătoarea Herophile

Stânca aflată pe Calea Sacră, după tezaurul atenienilor, spre Templu lui Apollo de la Delphi

≪Există o stîncă ce se înalță deasupra pămîntului; pe această stîncă delfienii spun că s-a așezat și și-a cîntat prezicerile Herophile, cea care are epitetul de Sibylla. Sibylla cea dinaintea acesteia, am descoperit că era una din femeile din vremuri străvechi și grecii spun că era fiica lui Zeus și a Lamiei, fiica lui Poseidon și că ea a fost cea dintîi  care a redat prezicerile cîntînd și că a fost numită de lybieni Sibylla.

Herophile era mai tînără decît acesta, dar se pare că și aceasta a trăit înaintea războiului de la Troia și că a prezis în oracolele sale că Helena va crește la Sparta, spre nenorocirea Asiei și a Europei și că Ilionul va fi cucerit din pricina ei de către greci.

Delienii își amintesc și de un imn al acestei femei pentru Apollo; în versurile acestea ea se numește pe sine, nu numai Herophile, ci și Artemis și spune că este soția legitimă a lui Apollo, iar alteori se numește soră și fiică a lui Apollo. A făurit aceste versuri în stare de nebunie și fiind inspirată de divinitate. În alte versuri ale prezicerilor spune că se născuse dintr-o mamă nemuritoare, care era una din nimfele Idei și că tatăl ei era nemuritor. Versurile sînt acestea:

„Eu m-am născut pe jumătate dintr-un muritor, pe jumătate dintr-o zeiță, dintr-o nimfă nemuritoare și dintr-un tată ce mănîncă grîu,
dinspre mamă mă trag din Ide, dar patrie mi-e roșcata
Marpessos, cea închinată Marei și rîului Aidoneus.”

(Se mai găseau și acum în Ide troiana, ruinele orașului Marpessos cu aproape șaizeci de locuitori. Tot pămîntul din jurul Marperssos-ului ete roșu și atîta de uscat, încît și rîul Aidoneus se pierde în pămînt, reapare, pătimește apoi la fel, pentru ca în cele din urmă să dispară complet sub pămînt. Mie mi se pare că acest lucru se petrece deoarece muntele Ide are pe aici un pămînt sfărîmicios și poros. Marpessos-ul se află la o depărtare de două sute și patruzeci de stadii de Alexandria Troadei. Cei din Alexandria povestesc că Herophile ajunsese preoteasă a lui Apollo Smintheus și că în legătură cu visul avut de Hecuba a prezis evenimentele pe care le știm. Această Sbylla și-a petrecut cea mai mare parte din viață la Samos, dar a fost și la Claros din ținutul Colofonului, ba chiar și la Delos, și Delfi. Atunci cînd venea la Delfi, se așeza pe stîncă și cînta. zsfîrșitul a surprins-o în Troada, iar mormîntul ei se află în dumbrava lui Smintheus... ≫

Epitetul de Smintheus; acordat lui Apollo, înseamnă „distrugătorul de șoareci”, dăunătorii cerealelor.
(nota 91 - pag.399)

Pausanias, Călătorie în Grecia, ed. Științifică și Enciclopedică, 1982, vol II, Cartea a X-a, pag.286-287.

Stînca se vede în dreapta Căii sacre, înainte de Tezaurul Atenienilor (la stînga coloanele din prim plan, mijloc vertical)