Celelalte părți ale tavanului vor ieși la fel de bine?

http://en.wikipedia.org/wiki/Sibyl

≪Papa Iulius așteptase cu nerăbdare ziua în care să vadă prima frescă, dar Michelangelo, deși lipsit de bani cum era, îl amînase cu încă zece zile, ca să picteze Sibila delfică și pe profetul Joel pe tronurile lor, în pandantivele din cele două laturi ale frescei mai mici  reprezentînd beția lui Noe. Voia ca papa să vadă o parte izbutită din siluetele care vor înconjura panourile centrale.

http://sistinepuzzle.com/drunkenness-of-noah-1/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+sistine-puzzle+%28Michelangelo%27s+Puzzle%29

Iulius urcă scara, veni lîngă Michelangelo pe schelă și cercetă pe cei 55 de bărbați, femei, copii, cîțiva lăsînd să li se vadă doar capul și umerii, dar cei mai mulți fiind înfățișați în întregime.
Papa admiră frumusețea neobișnuită a Sibilei delfice, cea cu părul negru, puse întrebări asupra bărbatului cu plete albe care-și purta fiul mort spre stînci, asupra arcei lui Noe, care părea pe fundal aidoma unui templu grec, și-l întrebă ce mai avea de gînd să picteze în celelalte secțiuni.

http://www.noahsark.it/studies_by_palego.htm

Michelangelo ocoli răspunsurile directe; avea nevoie de libertate, ca să-și poată schimba, la nevoie, ideile pe măsură ce înainta cu lucrul.
Iulius era prea mulțumit ca să stăruie. Spuse domol:

Celelalte părți ale tavanului vor ieși la fel de bine?≫

Irving Stone, Agonie și extaz, Cartea a VII-a, 14, ed. Meridiane, 1971, pag.217.

Cântătoarea Herophile

Stânca aflată pe Calea Sacră, după tezaurul atenienilor, spre Templu lui Apollo de la Delphi

≪Există o stîncă ce se înalță deasupra pămîntului; pe această stîncă delfienii spun că s-a așezat și și-a cîntat prezicerile Herophile, cea care are epitetul de Sibylla. Sibylla cea dinaintea acesteia, am descoperit că era una din femeile din vremuri străvechi și grecii spun că era fiica lui Zeus și a Lamiei, fiica lui Poseidon și că ea a fost cea dintîi  care a redat prezicerile cîntînd și că a fost numită de lybieni Sibylla.

Herophile era mai tînără decît acesta, dar se pare că și aceasta a trăit înaintea războiului de la Troia și că a prezis în oracolele sale că Helena va crește la Sparta, spre nenorocirea Asiei și a Europei și că Ilionul va fi cucerit din pricina ei de către greci.

Delienii își amintesc și de un imn al acestei femei pentru Apollo; în versurile acestea ea se numește pe sine, nu numai Herophile, ci și Artemis și spune că este soția legitimă a lui Apollo, iar alteori se numește soră și fiică a lui Apollo. A făurit aceste versuri în stare de nebunie și fiind inspirată de divinitate. În alte versuri ale prezicerilor spune că se născuse dintr-o mamă nemuritoare, care era una din nimfele Idei și că tatăl ei era nemuritor. Versurile sînt acestea:

„Eu m-am născut pe jumătate dintr-un muritor, pe jumătate dintr-o zeiță, dintr-o nimfă nemuritoare și dintr-un tată ce mănîncă grîu,
dinspre mamă mă trag din Ide, dar patrie mi-e roșcata
Marpessos, cea închinată Marei și rîului Aidoneus.”

(Se mai găseau și acum în Ide troiana, ruinele orașului Marpessos cu aproape șaizeci de locuitori. Tot pămîntul din jurul Marperssos-ului ete roșu și atîta de uscat, încît și rîul Aidoneus se pierde în pămînt, reapare, pătimește apoi la fel, pentru ca în cele din urmă să dispară complet sub pămînt. Mie mi se pare că acest lucru se petrece deoarece muntele Ide are pe aici un pămînt sfărîmicios și poros. Marpessos-ul se află la o depărtare de două sute și patruzeci de stadii de Alexandria Troadei. Cei din Alexandria povestesc că Herophile ajunsese preoteasă a lui Apollo Smintheus și că în legătură cu visul avut de Hecuba a prezis evenimentele pe care le știm. Această Sbylla și-a petrecut cea mai mare parte din viață la Samos, dar a fost și la Claros din ținutul Colofonului, ba chiar și la Delos, și Delfi. Atunci cînd venea la Delfi, se așeza pe stîncă și cînta. zsfîrșitul a surprins-o în Troada, iar mormîntul ei se află în dumbrava lui Smintheus... ≫

Epitetul de Smintheus; acordat lui Apollo, înseamnă „distrugătorul de șoareci”, dăunătorii cerealelor.
(nota 91 - pag.399)

Pausanias, Călătorie în Grecia, ed. Științifică și Enciclopedică, 1982, vol II, Cartea a X-a, pag.286-287.

Stînca se vede în dreapta Căii sacre, înainte de Tezaurul Atenienilor (la stînga coloanele din prim plan, mijloc vertical)