A visa un ou

http://wielka-sztuka-w-malych-dawkach.blog.pl/tag/car-aleksander-iii/

Pentru că Sărbătorile Pascale se apropie cu iuțeală, mi-am adus adus aminte de cel care a visat un ou în chingi atârnat de pat.

Ne aflăm în antica Romă republicană. Pe colinele acesteia apar cu repeziciune cartiere noi. Într-unul dintre ele, într-o casă nou construită se află Mucius, care într-o binefăcătoare siestă de după-amiază, adoarme și visează un ou atârnat de patul său. Atât de real a fost visul, încât Mucius caută oul până și sub pat și negăsindu-l aleargă la interpret. Acesta, un etrusc bătrân, expert în arta divinației, îi spune că trebuie să sape prin pardoseală și va găsi o comoară. Ajuns acasă, Mucius nu stă pe gânduri și dă patul la o parte. Sapă și găsește o comoară, un boț mare de aur învelit în foi de argint bătut. Adoarme nemaivisând nimic, în schimb cuprins de remușcări, dimineața aleargă la bătrânul etrusc cu ceva argint decupat din foițe. Acesta privind argintul spune: „Despre gălbenuș nu-mi spui nimic?!”

Nu vom putea întoarce niciodată ajutorul dat de cineva, întotdeauna va mai fi ceva de făcut pentru cele primite în ajutor și chiar dacă facem mai mult, balanța se va schimba în favoarea noastră și celălalt va trebui să intervină în a o echilibra. Și tot așa.

Textul original este scris de Cicero, eu l-am adaptat, acum vi-l redau așa cum este el tradus în Despre divinație.


≪ 
LXV
Cineva îi povestește unui interpret că a visat un ou atîrnînd de chingile patului din dormitorul său (această întîmplare este relatată în cartea lui Hrisip despre vise): interpretul îi spune că asta înseamnă că o comoară se află îngropată sub pat. Omul sapă; găsește o cantitate de aur, înconjurată de argint. Trimite interpretului un pic argint, doar cât l-a lăsat inima. Atunci acela întreabă: dar din gălbenuș nimic? Căci el interpretase, prin analogia cu oul, că gălbenușul ar însemna aur, iar albușul argint.

Oare nimeni altcineva n-a mai visat vreodată un ou? De ce doar acest om oarecare e singurul care a găsit o comoară? Cîți necăjiți, demni de ocrotirea zeilor, au fost vreodată anunțați în vis de găsirea unei comori? Și de ce acel om a primit un semn atît de neclar, încît printr-un ou să i se sugereze că e vorba de o comoară, în loc să fie îndemnat direct să caute comoara, așa cum lui Simonides i s-a interzis să se îmbarce? Aceste vise neclare nu se potrivesc deloc cu maiestatea zeilor.
≫

Cicero, Despre divinație, Polirom, 1998, pag.189.

Mai târziu una dintre întrebările lui Cicero a primit răspuns în Oul lui Fabergé.
Dar despre maiestatea zeilor nimic?

Potosi - dealul din argint

citat

Datoria engleză face cît un Potosi

Anul 1825 / POTOSI

Coloniile spaniole care se trezesc la viaţa independentă umblă cocîrjate. Din prima zi trag după ele un pietroi legat de gît, un pietroi care creşte şi le istoveşte de puteri; datoria engleză, născută din ajutorul britanic în arme şi soldaţi, se măreşte prin grija cămătarilor şi a negustorilor. Ofertanţii de împrumuturi şi intermediarii lor, foarte pricepuţi în arta alchimiei, prefac în aur orice pietricică; iar negustorii britanici găsesc în ţinuturile acestea pieţele lor cele mai lucrative. Noile ţări, temîndu-se de recucerirea spaniolă, au nevoie de recunoaşterea oficială a Angliei. Dar Anglia nu recunoaşte pe nimeni dacă nu a semnat în prealabil un Tratat de Prietenie şi Comerţ, care asigură libertatea mărfurilor ei industriale de a invada pieţele.

Mai mult decît pe spanioli urăsc datoriile, îi scrie Bolivar generalului columbian Santander şi îi povesteşte că, pentru a le plăti, le-a vîndut englezilor minele din Potosi cu două milioane şi jumătate de pessos. În plus, scrie Bolivar, am indicat guvernului din Peru să vîndă Angliei toate minele sale, toate pămînturile şi proprietăţile sale şi cu toate celelalte expediente ale guvernului, în contul datoriei naţionale, care nu coboară sub douăzeci de milioane.

Bogatul Deal din Potosi, ruinat, aparţine acum unei întreprinderi din Londra, fantomatica Potosi la Paz and Peruvian Mining Association. Cum se întîmplă cu toate delirele în plină febră a speculaţiei, numele e mai lung decît capitalul: întreprinderea anunţă un milion de lire, dar nu dispune decît de cincizeci de mii.

Eduardo Galeano, Memoria Focului, ed. Politică, 1988, pag. 336 mijloc

imaginea de la
http://entrevidiya.blogspot.com/2008/02/vale-un-potos.html