Erau șase cai frumoși, Nichita amintește de doar trei

Stoa lui Atallos, Agora, Athina, Grecia

Trei cai
de Nichita Stănescu

Ea mi-a spus, căci mă iubise, - 
despre marele Ulise,
care tocmai plânsu-mi-se
de rău gând, de negre vise.

El mi-a spus, căci mă urâse, -
despre lucrurile plânse,
despre vremurile scurse,
despre patimile duse.

Ei mi-au spus, caci mă uitară, -
despre-o grea și dulce seară
când trei magi din Sud picară
cu trei cai de sare-amară.

Cu trei cai de unt-de-lemn
cu trei cai de lemn solemn,
cu trei cai de rădăcină
în zăbale de lumină

Cu trei cai de chiparos
cu trei cai sculptați din os
de din osul meu din piept
potrivit și înțelept

... de când tu l-ai sărutat
cu un tandru nechezat.

http://www.nichitastanescu.eu/opere/poezii/trei_cai.html#.Uyw5e85Trp4

 Pe site-ul nichitastanescu.eu poeziile sunt scrise fără diacritice, la cei trei cai am găsit două greșeli de ortografie și una de transcriere; versul „cu trei cai sculptați în os” este „cu trei cai sculptați din os”.
Am folosit volumul Necuvintele, Curtea Veche, Jurnalul Național, 2009 cumpărat anul trecut din fostul supermarket Real cu 6,5 lei. Am cumpărat așadar peste 400 de pagini cu poeziile lui Nichita Stănescu publicate între anii 1964 și 1970 cu numai 6,5 lei. Ieftinirea se datorează nevânzării acestui volum ca și al altora. Există deci și poezie de calitate ieftină. Trăiască cultura română!

P.S. Și eu greșesc, asta pentru că beau mult și scriu în viteză, de obicei nu mă mai întorc. Când o fac, corectez doar, așa-i și-n tenis, știe Simona Halep mai bine peste o jumătate de oră.

9 din 10 când aleargă 9 - noroc de căcat

Bukovski merge la curse, mărturisește că dacă nu vede cel puțin o cursă la câteva zile, nu mai poate scrie. Este un ignorant în ale curselor (de cai), i se pare aiurea alergarea cailor, nu vede rostul. Peste toate acestea nu poate scrie dacă nu vede acele fețe, sute de fețe -care, precum își aduce aminte, au un singur gând: să câștige. Atunci se întoarce acasă și scrie:



P.S. În graba mea unele greșeli de ortografie s-au strecurat în subtitrare; nu poți să asculți muzică și poezie în același timp, dar sunt sigur că voi pricepeți cele înșiruite de marele poet Bukovski, chiar mai bine decât mine.

Filmul la http://www.imdb.com/title/tt0342150/

Despre cai

Caii în antichitate au apărut în Sumer -scriu de antichitatea indo-europeană, poate de aceea acei cai pur-sânge arabi sunt cei mai frumoși. Prin colonizarea premergătoare primului mileniu dinaintea erei noastre (sau mileniul înainte de Cristos), caii au ajuns în Europa prin regatele grecești din Asia Mică. Cresus, regele Lidiei, era un mare crescător de cai, mai apoi perșii, care au început și ei creșterea selectivă a cabalinelor.


Nu putem să-l uităm pe Alexandru cel Mare și al său cal:
„Pe calul lui Alexandru cel Mare, știm cu toții, îl chema Bucefal = Βουκεφάλας


βου = bou (βούβαλος = bivol)
κεφάλι = cap (de unde encefal = ενκέφαλος = ce ai în cap)


Așadar, Bucefal = Cap de bou (avea capul mare, adicătelea)”, ne scrie Silvana.


Poate puțini știu că în lumea antică, înaintea Romei Imperiale, două cavalerii își întreceau numele ca fiind cele mai puternice; cea thesaliotă (din Thesalia, Grecia continentală de mijloc) și cea numidă (regatul numid de pe teritorul actualei Tunisii).

Muzeul de Antichitate și Istorie Națională din Athina, Grecia

La fel ca și acum, a crește, a dresa și a călări era și este o adevărată știință, astfel calul a ajuns, la fel ca și gladiatorul, o personalitate aparte. Caii erau îngrijiți și respectați, în luptă nu se urmărea uciderea calului, dar exemplele contrare abundă, chiar moartea lui Bucefal s-a aflat în luptă.


Fără a avea pretenția unui eseu, cele scrise mai sus alcătuiesc doar o amintire și cei care au călărit și practică acest sport, pot să-mi dea dreptate.