Happy Allen Ginsberg - new

http://salingering.tumblr.com/post/42845558973/happy-allen-ginsberg

 Poezia vine data viitoare!

”The Only Good Rock Star is a Dead Rock Star”

"The Only Good Rock Star is a Dead Rock Star" Amy Winehouse “shot” by William Burroughs instalation, by Marco Perego. Half Gallery, New York City Amy Winehouse 1983 – 2011

prolog

”Când Allen Ginsberg, vechiul său camarad, îi face o scurtă vizită, în vara aceluiași an [1983],  se arată profund impresionat de ipostaza în care îl găsește. Bucolicul episod are ceva intrigant. Două dintre figurile emblematice ale contraculturii americane, nucleul dur al curentului beat (mai dur Burroughs și mai nucleu Ginsberg; deși Burroughs e un manifest trăit al curentului, din punct de vedere al conștiinței artistice, el nu poate fi încadrat alături de scriitorii beat), oponenți ai establisment-ului cultural și politic, scriitori despre care F.B.I.-ul putea spune mai multe decât criticii timpului, spirite rebele, care și-au trăit aventura exilului pe patru continente, se prezintă sub forma  a doi old boys aparent inofensivi, care își descoperă deodată simțul proprietății, gustul pentru tipare social convenționale. Totuși, judecând după materialul la care Old Bill lucrează în această perioadă, a spune despre el că este inofensiv ar fi o greșeală. Retras, aflat deja dincolo de apogeul notorietății, primind vizite sporadice din partea prietenilor, a fanilor sau a jurnaliștilor, scriind câte trei ore pe zi înconjurat de pisicile mult iubite sau împușcând-și pânzele pe care face diverse experimente plastice, atunci când nu scrie, Burroughs își concepe testamentul artistic.”

Adrian Buz, prefață la Tărâmuri vestice, de William Burroughs, ed. Paralela 45, 2005, pag. 7 mijloc.

traiectoria

Când în 1983 William Burroughs se reapucă de scris, pe lumea aceasta vine Amy Winehouse, care mai târziu va descoperi că back in black este un rehab permanent. Asta o știe deja și Burroughs, care la 69 de ani își mai aduce aminte on the road de prietenul Jack Kerouac, mort în 1969, în urma unei come alcoolice. Extazul mistic al drogurilor a trecut, mâna tremură așa de tare încât nici un păhărel nu mai poate fi ținut fără să se verse, în schimb carabina grea nu lasă trupul slăbit de ani să fie luat de vânt. Ai impresia că pușca ține de fapt omul.

Scriind Tărâmurile Vestice, Burroughs plănuiește să asasineze mulțimea de artiști ce inconștienți se aruncă în fața drogurilor, ar dori ca aceștia să cutreiere prima dată Tărâmurile și mai apoi să creeze. Dar asta nu se poate, el însuși nu a făcut asta, de aceea pune la cale asasinatul. Are nevoie de ajutoare, căci singur nu mai poate nici măcar scrie, știe deja că mașinile de scris au ceva cu el. Unul dintre artiștii care-i sare în ajutor este Marco Perego, un alt tip ce a cutreierat continente și el vine din Italia, vine la New York ca să o împuște în locul lui pe Amy Winehouse, în 2008, unde altundeva decât la New York. Cel născut în `79 îl va ajuta pe cel mort în `97.

Lucrurile nu se opresc aici, Amy nu vrea să vadă Tărâmurile Vestice, atrasă fiind de lumea morbidă a visul substanțializat de formula chimică și așa cum reia Burroughs prin Orwell are tendința unui ”picior călcând pe o față umană pentru vecie!” Avertismentul se pune în practică și în urma complotului artistic, Amy moare mult mai devreme, cu numai trei ani, într-o galerie new-yorkeză numită Half Gallery.

Criticii veniți primii la fața locului, mai rapizi decât detectivii, mai iuți decât ziariștii, l-au găsit pe Borroughs la fel țeapăn cum era și mai fix ca niciodată, iar pe Amy, lungită scăpând pe jos un măr roșu.

Pentru cei însetați și pentru cei privilegiați o vizită pe aici nu strică:

http://www.flickr.com/photos/bernardojohannsen/3090425574/sizes/z/in/photostream/
http://www.flashglamtrash.com/search.php?q=Burroughs

Alt proces (ii)

 

photo: http://www.vlib.us/beats/burroughsginsberg.html

continuu ceea ce la postarea
http://scorchfield.blogspot.com/2011/01/alt-proces.html
am început, totuşi din anumite motive ce ţin de persoana mea, pot scrie că nu am copiat totul şi că voi continua... cu copiatul!

________________________________________________

De Grazia: Domule Ginsberg, aţi citit cartea intitulată Prînzul dezgolit de William Burroughs?

Allen Ginsberg: Da.

Întrebare: De multe ori?

Răspuns: Da, de cîteva ori.


Întrebare: Îmi puteţi menţiona, în faţa Curţii, cîteva exemple sau ilustrări ale unor idei care au importanţă socială şi pe care le vedeţi exprimate în această carte?


Răspuns: Da. Există în ea un număr de idei care au importanţă socială; şi toate sînt legate  între ele în prezentarea cărţii. Una dintre ele este o teorie a dependenţei de drog sau o teorie a dependenţei de heroină aplicată ca model pentru dependenţa de multe alte lucruri în afară de droguri. Este fenomenul  la care se face referire, în carte, cu termenul  "Algebra nevoii", şi celelalte dependenţe care sînt tratate într-o manieră impresionantă - dependenţa de homosexualitate, care e considerată de Burroughs tot un fel de dependenţă; şi, pe o scară mai largă, ceea ce el concepe drept dependenţa Statelor Unite faţă de bunuri şi posesiuni materialiste. Dependenţa de bani este menţionată în carte de mai multe ori; şi, în primul rând, dependenţa de putere sau dependenţa de controlul altor oameni prin puterea asupra lor. Astfel, de-a lungul cărţii există imagini frapante ale unor oameni a căror obsesie de a avea controlul asupra minţilor, inimilor şi sufletelor altor oameni.
Chiar la începutul cărţii această teorie foarte generoasă a dependenţei, "Algebra nevoii", este menţionată în "Introducere", de la pag. v la xvi; ea este amintită din nou la paginile 21 şi 168 din carte.


Întrebare: Înainte de a face aceste trimiteri la paginile din carte în care este menţionată "Algebra nevoii", v-aţi referit la Burroughs afirmînd că această carte tratează problema indivizilor asupra altor indivizi, al instituţiilor asupra indivizilor. Aveţi în vedere o limitare a trimiterii - cum cred că aţi spus - la domeniul spiritual?


Răspuns: Ar fi vorba despre controlul politic.

_______________________________________________


se continuă....

William Burroughs, Prînzul dezgolit, prefaţă, note şi traducere de Sorin Gherghuţ, ed. Paralela 45, 2006, pag. 38-39
photo by:
http://www.vlib.us/beats/burroughsginsberg.html

Psalm III - Potosi - Tracia

Allen Ginsberg

Lui Dumnezeu: să-i lumineze pe toţi oamenii. Începând cu Skid Road 1.)

Fie ca Vestul şi Washingtonul să se transforme într-un loc mai nobil, plaza eternităţii.

Iluminează sudorii pe şantierele navale cu strălucirea lămpilor lor.

Fie ca macaragiul să-şi arunce braţele-n sus de bucurie.

Fie ca ascensoarele să scrâşnească & să vorbească, să urce şi să coboare pline de veneraţie.

Fie ca mila să pogoare asupra ochiului unde-i sălaşul florii.

Fie ca floarea hetero să fie dovada raţiunii de a fi hetero - căutarea luminii.

Fie ca floarea homo să fie dovada raţiunii de a fi homo - căutarea luminii.

Fie ca hetero şi homo să fie dovada luminii.

Fie ca Puget Sound 2.) să fie o izbucnire de lumină.

Mă hrănesc cu Numele tău ca un gândac cu o firimitură de pâine - gândacu-acesta e sfânt.

Seattle, iunie 1956

Traducere de Domnica Drumea
________________________
1) Suburbie a oraşului san Francisco, unde se găseşte atât o viaţă artistică intensă cât şi sărăcia cea mai lucie.
2) Reţea de canale în partea de nord-vest a Washingtonului.

Allen Ginsberg, Howl şi alte poeme, Polirom 2010 , traducere Domnica Drumea şi Petru Ilieşu, pag.67


citat

Eduardo Galeano

1600 A.D. Potosi

... un preot, de curând sosit în Potosi, îi vede apărînd în împrejurimile oraşului, lungă procesiune de fantome descărnate şi murdare, cu spinările însemnate cu biciul, şi exclamă:

- Nu vreau să văd tabloul acesta de infern!

- Atunci închide ochii - i se răspunse.

- Nu pot - răspunse preotul. Cu ei închişi, văd şi mai bine!

Eduardo Galeano, Memoria Focului, ed. Politică, 1988, pag. 140-141.

Blestemul dealului de argint

Dealul de la Potosi, care a dat atâta argint, nu mai vrea să dea decît cu ţîrîita.

Timp de peste două secole, dealul i-a auzit pe indieni gemând în măruntaiele lui. Indienii, condamnaţi din galerii, îl implorau să-şi secătuiască filoanele. Şi, în sfîrşit, dealul a blestemat lăcomia.

De atunci, misterioase caravane de catîri soseau noaptea, intrau în deal şi cărau, pe ascuns, poverile de argint. nimeni nu le putea vedea, nimeni nu le putea prinde; şi, noapte de noapte, dealul s-a golit.

Când vreun catîr îşi rupea un picior din cauza greutăţii minereului, un scarabeu şchiopăta dimineaţa pe drum.

Eduardo Galeano, Memoria Focului, ed. Politică, 1988, pag. 336-337

citat

Tracia - Illiria - Scytia - Dacia

Mi s-a întâmplat să venerez acolo pe zeiţa Terra, aşa cum aici o cinstim pe zeiţa Roma; nu mă refer însă la Ceres, ci la o divinitate şi mai veche, anterioară chiar apariţiei agriculturii. Solul nostru grecesc sau latin, susţinut de peste tot de osatura stâncilor are eleganţa unui corp masculin: pământul scitic posedă abundenţa întrucîtva greoaie a trupului culcat de femeie.

Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian, ed. Cartea Românească, 1983, pag. 36.