Nimic cuprinzător în moarte. Neant. În lunga plimbare prin cimitir, am tras concluzia că morții erau mai mulți decât viii. Poate că nu veniră toți.
La căderea întunericului, cimitirul s-a îmbrăcat în lumină. Pe cer au venit stelele și de sus toți și toate priviră, așa este normal, ca de sus să se vadă totul. Prostia cu iadul ține de sperietoare. Lumea noastră n-are nici o legătură cu altă lume. Poate că pur și simplu sufletul se evaporă și se condensează altundeva, ca să nu scriu altceva.
