Hedonist — ascet

in my yard

≪ Întîlnirea cu amintirea lui T. H. Lawrence care se intersectează în Asia Mică cu cea a lui Hadrian. dar fundalul lui Hadrian nu e deșertul, ci colinele Atenei. Cu cît mă gîndeam mai mult la acest lucru, cu atît aventura omului care refuză (refuzîndu-se la început pe sine) mă făcea să doresc a înfățișa, prin intermediul lui Hadrian, punctul de vedere al omului care nu renunță sau nu renunță aici decît spre a accepta aiurea. Dealtminteri, este de la sine înțeles că ascetismul și hedonismul acesta sînt în multe privințe interschimbabile.≫

Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian, Cartea Românească, 1983, Carnet de note la „Memoriile lui Hadrian”, pag.203.

Dealtminteri, este de la sine înțeles că ascetismul și hedonismul acesta sînt în multe privințe interschimbabile.

Este de la sine înțeles că ascetismul și hedonismul acesta sînt în multe privințe interschimbabile.

Ascetismul și hedonismul acesta sînt în multe privințe interschimbabile.

Ascetismul și hedonismul ... interschimbabile.

O vedere

http://news.yahoo.com/analysis-storms-ahead-debt-deal-sets-tax-fight-003818534.html

Nesperat mesajul disperat spune multe.
Lărgindu-şi aria de cunoştinţe generale, oamenii de peste Ocean au auzit de Grecia.
Au auzit cei care nici nu ştiau pe unde se află Europa, vaca aia călărită de Zeus. Mitul ne spune că Europa a fost vrăjită de un taur pe care încălecându-l a devenit prizonieră lui. Taur în care se metamorfozase Zeus pentru ca răpirea să fie mai subtilă. Aşa mă gândesc că în juisarea ce-a urmat şi ea Europa a fost metamorfozată într-o junincă, scriu asta pentru că Hera fiind deosebit de geloasă avea ochi peste tot, numai ochii lui Argus treceau de o mie.


Acum în epoca modernă mitul necunoscut de mulţi dislocă oricum conştiinţe, face comparaţii şi atacă evenimentul în sensul cel mai sarcastic. Da, aş putea eu să enunţ: America aia (SUA) nu va fi niciodată Grecia şi nici Europa, nici Rusia şi nici altă ţară nu va fi vreodată Grecia, tocmai prin asta s-a scris un adevăr, mai puţin mirositor şi mai greu de încadrat. În schimb, fără să se ştie, s-a scris în stânga, ceea ce grecii antici numeau cu mare pasiune hedonism. Face parte din acesta, alături de fericire şi cunoaştere, puterea de a te opune celui care de fapt te pune la jug, statul.


Ştim prea puţin despre felul în care te poţi opune, nu violent, nu isteric, ne lipseşte hedonismul antic grec, care de la Platon încoace a fost înecat şi acoperit cu un strat gros de timiditate frustrantă.