Se afișează postările cu eticheta dialoguri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dialoguri. Afișați toate postările

luni, 12 mai 2014

Un cocoșat și-un crăcănat

Natura n-are nici un mijloc pentru a ne opri din nebunia noastră, ea înseși se oprește greu.

Eram în acele librării respectabile, care, la o carte cumpărată îți livrează o cană cu ceai; la două, bei o cafea și la trei întâlnești o fată. Eu am sărit rândul și-am întâlnit fata, eu cu bani puțini am devenit reținut, ea a comandat și pentru mine.

M-a citit ca pe un manual de clasa a II-a, cu greșeli, de tot felul.
Eu am rămas lipit de masă, nu mai vroiam să plec de acolo; era atât de frumoasă.

M-a întrebat dacă îmi place să citesc...
M-am uitat -locul meu era lângă marea vitrină exterioară ce dă în interiorul Mall-ului, asemeni peretelui unei cuști securizate dintr-o grădină zoologică, afară: nu era nimeni să mă ajute.

M-am uitat deasupra ochilor ei, citesc de plăcere.
Ce citești de plăcere?!

Nu-mi plăcea întrebarea ei, era ca și cum mă dezbrăca.
Tot felul!

Adică?!
Am citit de curând „Prințul fericit” de...
Și era fericit?

Nu!
A urmat o pauză, o jenă reciprocă, o cauzalitate de fapt ce își avea originea în... vă place cum scriu!

A trebuit să intervin. Tot cu o întrebare, așa credeam că-i firesc, natural adică.
Ce școală faci?”
Sunt studentă!”

La Universtate?!”
Da, de unde știi?”

Felul tău advers m-a convins!”
L-ai citit pe de Kock? mă întrebă ea repede.

L-am citit pe prietenul lui Chateaubriand în original, în franceză.”
Oooo! ironia fină mă doboară! Charles... de Kock era la fel...” și priveam cum se scurge...

Trebuia, poate era prea devreme, să licitez mai mult...
... despre Selma...!!!”
...Lagerlöf, știu tot!

Era prea de tot, am încercat altfel:
Jean Paul Sartre?!”
Oooo! Simone de Beauvoir...

Fata asta știe atât de mult că mi se scoală. Trebuie să-i arăt cine-i mai tare:
Virginia Woolf?!”
Farul, drumul din mintea celei ce împletește ciorapi de lână, drumul de a doua zi, drumul final...

Marguerite Cleenewerck de Crayencour?”
„Da, Marguerite Yourcenar, Alexis... ce minunăție...

Vin repede și eu:
Hadrian...?”
Asta nu mai importă, egal!”

Sculat deja.
Dragă, nu știu cum te cheamă, dar vrea să ți-o pun!”
Dragă, nu poți, sunt lesbiană!”

duminică, 2 septembrie 2012

Să ridicăm ancora deci


Există o gestică, o mimică, o deschidere a umanului prin semne. Lipsa dialogului creează mișcare. Motivele țin de acustică, de aceea de obicei când se discută se stă pe loc, felul peripatetic de a dialoga a murit demult.
Priviți cu atenție hublourile vasului, priviți la stânga, la mijloc, numai acolo. Dacă priviți în ansamblul totul se schimbă, apar semnele. Această iluzie optică ne arată felul relativ de a privi lumea. Vom ridica ancora pentru a naviga în lunga călătorie a mitului antic grecesc, întru slava gloriei egeene.

marți, 20 decembrie 2011

Dialog


Pentru că în dialog se pierde posibilitatea, dar se câștigă în atitudine.
Pentru că în dialog se pierde sfericitatea, dar se câștigă în altitudine!


P.S.
imaginea de pe: www.etweets.blogspot.com

sâmbătă, 7 august 2010

Gorgias - Platon


citat
476 a


SOCRATE: ... dacă pentru cel vinovat de nedreptate cel mai mare rău este să-şi primească pedeapsa, aşa cum crezi tu, sau dacă este mai rău să nu-şi primească pedeapsa, aşa cum pe de altă parte cred eu. Să cercetăm după cum urmează. Se poate considera că a primi pedeapsa este totuna cu a ispăşi pe drept o vină?
POLOS: Da.
SOCRATE: Poţi susţine că toate lucrurile drepte nu sunt frumoase decât în măsura în care ele sunt drepte? Vorbeşte după ce ai reflectat.
POLOS: Este şi părerea mea, Socrate.
SOCRATE: Gândeşte-te acum şi la altceva: dacă cineva acţionează nu trebuie să existe şi un obiect care suportă acţiunea lui?
POLOS: Desigur.
SOCRATE: Dar obiectul care suportă respectiva acţiune nu este oare aşa cum îl face cel ce acţionează asupra lui? Uite ce vreau să spun: dacă cineva loveşte, nu trebuie să fie cineva lovit?
POLOS: Trebuie.
SOCRATE: Şi dacă loveşte tare sau iute, nu este la fel lovitura primită de către cel lovit?
POLOS: Desigur.
SOCRATE: Deci suferinţa celui lovit este aşa cum o face cel ce loveşte?
POLOS: Binenţeles.
SOCRATE: Iar atunci când cineva dă foc, trebuie să fie ceva care să ia foc?
POLOS: Fireşte.
SOCRATE: Când cineva taie, se întâmplă acelaşi lucru: există ceva care este tăiat.
POLOS: Desigur.
SOCRATE: Şi dacă tăietura este mare sau adâncă, sau dureroasă, obiectul tăiat nu este aşa cum îl taie tăietorul?
POLOS: Fără îndoială.
SOCRATE: Într-un cuvânt, vezi dacă eşti de acord cu ce am spus adineauri, că întotdeauna felul acţiunii agentului determină şi felul reacţiunii obiectului.
POLOS: Sunt de acord.
SOCRATE: Dat fiind că eşti de acord, ispăşirea este o stare pasivă sau activă?
POLOS: În mod obligatoriu, Socrate, este o stare pasivă.
SOCRATE: Este, deci produsă de cineva?
POLOS: Cum să nu? De cel care pedepseşte !
SOCRATE: Cel ce pedepseşte corect pedepseşte şi pe drept?
POLOS: Desigur.
SOCRATE: Săvârseşte sau nu un lucru drept?
POLOS: Un lucru drept!
SOCRATE: Atunci şi cel pedepsit, prin ispăşire, suferă pe drept?
POLOS: Evident.
SOCRATE: N-am căzut oare de acord că lucrurile drepte sunt frumoase?
POLOS: Fără îndoială.
...
477 a

Ed. Pardeia 2003, pag.62-63