Panorama de acum o lună

Panorama Kopaonik, Slope no.1

Ceață

Brazi în ceață

≪Oboseala, întunericul și viscolul nu-i alungară lui Platon Ilici acea stare uimitoare de bucurie și vioiciune pe care o căpătase astăzi de la vitaminderi.

„Uite ce mai întâmplare!” își spuse el mergând greu, gâfâind prin zăpadă. „O să am ce să-mi aduc aminte. O să- povestesc lui Sielberstein, să dea de băut, calicul ăsta...”

Începu să ocolească tufanul, dar se împiedecă de ceva, căzu. Căciula îi zbură de pe cap. Doctorul se așeză și stătu așa o vreme, cu capul descoperit în bătaia vântului. Apoi își puse căciula, pipăi prin zăpadă. Se împiedecă de un bolovan mare.

„Ghețari... ghețari mari... au trecut prin toată Rusia și au adus pietre. Și a început o nouă eră omenească: omul a luat în mână un topor de piatră...”

Sprijinindu-se de pietroi, se ridică. Și porni înapoi, pe urmele sale. Dar în curând se rătăci și, nu știe de ce, veni din nou spre piatră.

„Am mers în cerc”, își spuse doctorul.
Și deodată întrebă:
- De ce?

Holbându-se în întuneric, își distinse urmele. Porni din nou pe drumul proaspăt săpat. Și din nou reveni la piatră.
„Ce aiureală!”

Începu să râdă, își dădu jos pince-nez-ul, îl șterse a o suta oară cu fularul său alb, legănat de vânt. Din nou ocoli tufișul enigmatic. După urme se vedea că mersese tot timpul în cerc.
„Nu se poate. Totuși am venit de undeva la tufa asta!”≫

Vladimir Sorokin, Viscolul, Curtea Veche, 2012, pag.134.

Wanted

Bust din Orașul Brad

Inscripția scrie bine; daciae, nu dacicus cum am crede imediat.
Horea aparține Daciei, nu a cucerit-o.
Diferența între posesie și apartenență este discutabilă. Este vorba de timp, de ev, de perioadă.

Poți fi oricând cuceritor, dar niciodată să aparții pământului cucerit imediat.
Pentru a face o comparație contemporană, vin cu creditul imobiliar; casa îți aparține după ce ai achitat integral nu numai debitul , dar și toate spezele create de acestea. De aceea patriotismul nu se referă la felul în care poți, simbriaș fiind, să zidești casa altuia ca fiind a ta ulterior; proprietarul nefiind în stare să-ți achite serviciile referitoare la casa sa.

Nu poți lupta în țara altuia ca fiind țara ta; devii mercenar. Ulterior devii ceea ce astăzi se definește ca criminal de război.

De unde divagația?!
De la felul în care Byron a luptat pentru independența Greciei fără a trage un glonte, a murit de glonte.
Astăzi în Ucraina, luptă sârbi de partea separatiștilor ruși.
Însăși ideea de separatiști ruși este discutabilă, deja sunt mercenari.

Horea a murit atât de repede încât nu a reușit să coboare la vale, numai Avram Iancu a făcut-o. Felul acesta naționalist nu ține decât de felul în care reușești să te exprimi ca identitate a locului. A coborî la vale înseamnă un drum relativ scurt. Mercenarul parcurge un drum relativ lung. De aceea, în drumul acesta el își pierde identitatea și nu mai devine al locul, ci cuceritor al locului.

Adevăratul brad de Crăciun

Crăciun fericit!

Măslin de Crăciun

Bradul deseară!

Sărbători Fericite tuturor!

Mituri neştiute despre brad

A lua un brad pentru Crăciun în aceste vremuri, nimic mai simplu.

Acum mulţi, mulţi ani, destui ca să uităm, bărbatul mergea în pădure ca să aducă un brad pentru Sărbătorile de Iarnă. El urca muntele, trecea râul, pătrundea în pădure, căuta bradul, era singur. Zăpada era destulă şi brazii obosiţi de greutatea ei, aveau crengile coborâte, mersul pe poteci devenea greoi. Dar bărbatul a văzut bradul, mic, de-un stat de om călare şi l-a îmbrăţişat, a alungat zăpada de pe el şi i-a ridicat crăcile ca pe nişte aripi. "Acum vezi zbura!" gândi omul. A scos toporişca de la brâu şi l-a doborât, l-a ucis. Un sacrificiu verde, pur. Urmele acelor înfipte în zăpadă aveau adâncimile lacrimilor.

Bradul zbura ajutat de braţele bărbatului. Bradul nu se târâie, căci nu este un stârv, bradul se duce pe braţe, pe umeri sau pe spatele aplecat.

Ajuns la apă, puse bradul în picioare în râu, se odihni şi bradul privi. Nimfa apei veni să dojenească bărbatul, dar bradul o opri, căci bradul nu era mort, încă. Un vălurel de apă udă genunchii bărbatului şi vântul înteţi frigul; semne de plecare.

"Uită-te la apă, să-ţi iei rămas bun!" şi bradul foşni.

Vesel, bărbatul începe să cânte pe poteca aplecată spre sat, fumul din depărtare dansa, casele se bucurau. Pe umărul lui stâng, bradul se balansa privind pădurea care dispărea în urma lui, murea sau în ultimele clipe trăia o altă viaţă. Ştiţi! clipele la arbori sunt altfel decât cele ale omului. Şi omul cânta în continuare, vesel.

Ce ne spune legenda?!

Atunci când cumpăraţi un brad, trebuie să treceţi un râu cu el. Bradul se pune pe maşină, dacă are loc în habitaclu, deschideţi geamurile, ridicaţi haionul, trebuie să vadă râul şi nimfa acestuia să-şi ia rămas bun de la el. Dacă nu cântaţi, să cânte atunci cei de la radio, sau CD, nu contează, trebuie să audă muzică pe drumul lui fără de întoarcere. Şi ultimul sfat, bradul nu se târâie,  nu este un cadavru, el trăieşte încă, trăieşte odată cu voi în casa voastră clipe minunate ale Sărbătorilor de Iarnă.

imaginea de la:
http://www.brazi-craciun.ro/detalii.php?idp=16