≪ 346. Se crede că înțelepții vor avea parte de mai multă glorie și respect în rai decât cei simpli, deoarece în Daniel se spune: „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, și cei ce vor învăța pe mulți să umble vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci” (12: 3); puțini știu însă ce se înțelege prin „cei înțelepți” și prin „cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire”. Părerea comună este că se vorbește despre erudiți și învățați, în special despre cei ce au învățat în Biserică și care i-au depășit pe alții prin doctrine și predici, și cu atât mai mult decât cei ce i-au convertit pe alții la credință. În lume toți aceștia sunt priviți ca oameni inteligenți, însă nu ei sunt acei inteligenți din rai despre care au fost rostite aceste cuvinte, decât dacă înțeleg lucrurile cerești. [...]
Dar cei ce trăiesc în dragoste de adevăr, fie pentru gloria din această lume, fie pentru gloria din rai, nu pot străluci acolo; deoarece ei nu sunt umpluți de încântare la atingerea luminii raiului ci la atingerea luminii lumești care în rai nu e decât un întuneric dens. Căci motivația lor principală este parvenirea eului, deoarece este unicul scop văzut de ei; iar când acesta este scopul ultim, omul se pune pe sine pe primul loc și privește adevărurile ce-i servesc propriului succes doar ca mijloace pentru acel scop și deci ca pe niște lucruri subordonate. ...≫
Emanuel Swedenborg, Raiul și Iadul, ed. Dacia, 2001, pag. 175-176.
Lumina pe care o vedem este doar o parte din radiația universală, noi vedem doar un dinte din întreaga dantură ondulatorie a Universului. La fel cum auzim doar o parte din cele ce trec prin timpan și înțelegem mai puțin din cele văzute și auzite. Cu cititul stăm și mai prost, rândurile ne obosesc ochii, atenția este distributivă, concentrarea scade, pricepem din ce în ce mai puțin. Mă întreb încă, cum de știa Swedenborg de întunericul din Rai, mă simt atât de prost, sunt un oraș fără ziduri ?
