Cu spatele la ferestrele închise, cu mâna prin cele deschise

Fereastră a Muzeului de Război din Kalamata, Grecia

Oricât ai încerca să privești o fereastră, prin ea se poate privi o alta și în spatele acestei ferestrei să fie cineva. Este o atitudine suprarealistă, întocmai ca imaginea de mai sus în care perspectiva este modificată intenționat. Nu se prăbușește nimic, dar vine spre tine.

Angoasa intenționată este dată artistic. Privind mai atent totuși pot observa jos, în fereastră, o mână; parcă arată ceva. Pot observa în reflexie, un garaj și în el o mașină. O femeie frumoasă se îmbracă în spatele obloanelor. Ea va coborî îndată și mașina ei va trece prin fața. Se va opri brusc și prelata decapotabilă va dezveli un habitaclu auto luxos, prin ochelarii ei de soare mă văd doar eu. Voi urca îndată și voi lăsa fereastra deschisă.

Ăsta suprarealism, nu gogoși umflate de unghiuri cu priviri constelare.

Deidameia by Obsidian Pond

Problemă de alăturări

Cochilii din Marea Ionică

Se dă un număr irațional Φ cu ajutorul căruia se nasc diferite spirale numite cochilii.
Se cere să se afle locul geometric al tuturor intersecțiilor cochiliilor din imagine.
Pentru fiecare în parte se atașează o culoare (nuanță -ton).
Se cere să se deseneze spațial forma rezultată (locul geometric) prin colorare astfel încât intersecțiile să combine culorile.

Una dintre răpiri - Deidameia

http://www.cheapwallarts.com/the-kidnapping-of-deidamia-or-lapitas-and-centaurs-p-2312.html

La o nuntă de pomină, centaurii s-au îmbătat așa de tare încât s-au dat la femeile lapite.
Suntem în Pelion și chiar zeii au fost invitați la această nuntă, dar nu toți.
Zeița Thetis „cea cu picioarele de argint”, mireasa, a uitat-o s-o cheme pe Eris; zeița vrajbei.
Rubens ne-a lăsat răpirea Deidameiei într-o formă disperantă, caracterul dinamic și figurile personajelor ne induc o stare anxioasă.

Pedimentul vestic al Templului lui Zeus de la Olympia din Muzeu

La Olympia, se mai găsesc părți importante din pedimentele Templului lui Zeus. Se vede și răpirea Deidameiei de către centaurul Eurython. Centaur ce va muri mai târziu mort de beat.
Grupul statuar este intens studiat, mai ales fața femeii lapite, Deidameia.

Harta pedimentului vestic de la Olympia, Templul lui Zeus

Pe un site german de biomecanică am văzut următoarea imagine.

http://www.biokinematik.de/html/Inhalt/Wissenschaft/Biokinem%20Bewegungseinheit.html

Rămâne să mai pomenim că una din fiicele lui Lykomedes, regele din Skyros, acolo unde Ahile s-a ascuns pentru a nu merge la război, se chema Deidameia. Fata l-a descoperit și se pare că viteazul ar fi violat-o. Copilul născut s-a numit Pirus sau Neoptelem (Pyrrhus sau Neoptolemus).
Marele poet Ovidius pomenește în Ars Amatoria de întâmplare.

„Sila ce ea suferi i-a arătat că-i bărbat.
(E de crezut) se-nțelege, că ea a ieși biruită;
Totuși domnița voi s-o biruiască Ahil.
- Stai! îi zicea ea adesea, cînd el se gătea de plecare.
Căci hotărîse de-acum armele grele să-și ia.
Unde-i silnicia? De ce, Deidameia, blîndă
Rogi să rămînă pe-acel care cîndva te-a jignit.”

Ovidiu, Opere, Gunivas, 2011, Arta iubirii, cap.I, 700-707, pag.181

Draga mea dragă,

Nu sunt multe clipe pentru ați scrie despre mine; așa direct și personal.

Acum că veni momentul, simt așa o stare ce va pluti și se va răspândi în aer; nelăsând nimic în urma ei, nici măcar memoria unui vid.

Am așteptat zilnic o oră și o săptămână o zi, într-o lună am ales chiar o dată pentru ați da un telefon, toate aceste concurențe n-au făcut altceva decât mi-au acutizat angoasa, stare aia de liber arbitru trecută prin gaura cheii, aia de la casă.

Nu mai avem puterea de a deschide. Orice privilegiu, orice capac, te astupă mai repede decât performanța prin care îți închipui că ai putea depăși anumite bariere, mentalități, structuri sociale. Iar eu mă aflu în mijlocul intersecției, nici măcar nu sunt polițist.

Am visat nopțile trecute că mi-am cumpărat barcă. Eram în drum spre Salonic, gândindu-mă unde să adăpostesc barca pe iarnă. Apoi au început visele erotice. Au început căutările și niște tipi tari de la IT mi-au povestit la un pahar de bere, într-o seară, că lucrurile astea nu se virtualizează, se scriu, se plătesc. 

N-are a face, sigur voi dispărea pentru o vreme, locul acesta începe să pută greu și ei îmi vor confisca toate durerile unei lumi abia pregătită să se nască. Nu șterg blogul. Totuși, multă lume nu va avea acces la el. Limita unei invitații, limita unei absențe.

Draga mea, dar între noi, ce mai rămâne?!

După ce am rătăcit și poteca m-a dus la tine, acum ce mai rămâne?!

Cum o iau la gioale scriind pe blog - mă paște oare ceva?

Dragă utilizator Blogger,
Dorim să vă informăm că va avea loc o modificare a politicii de conținut a serviciului Blogger care ar putea să vă afecteze contul.
În următoarele săptămâni, nu vor mai fi permise blogurile care conțin imagini sau înregistrări video care conțin nuditate sau care sunt explicite sexual. Vor fi permise în continuare materiale care conțin nuditate dacă sunt prezentate în contexte artistice, educaționale, documentare ori științifice sau dacă publicul beneficiază de avantaje importante în urma neaplicării unor măsuri împotriva conţinutului respectiv
Noua politică va intra în vigoare la data de 23 martie 2015. După intrarea în vigoare a acestei politici, Google va restricționa accesul la orice blog identificat că încalcă politica noastră revizuită. Nu va fi șters niciun conținut, însă conținutul setat ca privat va fi vizibil numai pentru autorii blogurilor și pentru cei cărora le-a fost permis accesul la acestea în mod expres.
Înregistrările noastre indică faptul că această modificare a politicii ar putea afecta contul dvs. Nu creați conținut nou care ar putea să încalce această politică. De asemenea, faceți toate modificările necesare în blogul existent pentru a fi în conformitate cu noua politică cât mai curând posibil. În acest fel, nu vă veți confrunta cu întreruperi ale serviciului. De asemenea, puteți alege să creați o arhivă a conținuturilor dvs. prin Google Takeout (https://www.google.com/settings/takeout/custom/blogger).
Pentru mai multe informații, citiți aici (https://support.google.com/blogger?p=policy_update).
Cu stimă,
Echipa Blogger
© 2015 Google Inc. 1600 Amphitheatre Parkway, Mountain View, CA 94043

Chipul pregătit pentru a vedea

Muzeul de Arheologie și Istorie Națională, Athina, Grecia

„Omne vivum ex ovo” („Orice ființă își are originea într-un ou”)

William Harvey

Nefiind terminat, capul a fost inițial un ou, predispoziție frecventă în arta cicladică.
Totuși artistul necunoscut a început cu gura sau cu nasul acest chip, lucru ce mă trimite la origini, la geneză, la cuvânt sau chiar în acest caz la miros. Să fi fost la început cuvântul? mirosul?

Ochii sunt neterminați, sau cel puțin începuți, desenați într-un fel. Sculptura are o notă de suprarealism. Nasul fiind stricat, gura ne apare perfectă, urechile ca o umbră, bărbia clară.

Vede sau nu vede acest chip?
Și dacă vede, ce vede?