Mormântul mamei

de Czeslaw Milosz

fragment

"Ajută-mă să creez dragostea veşnic vie
din neîmpăcarea mea tenace cu lumea,
ea, singura verigă ce leagă elanuri şi fapte
pe care n-o cunoaşte obtuza natură.
Să plăsmuiesc un lucru pur uman, în care roiuri
de electroni trag şi lovesc indiferente,
opera fiinţei care într-o casă mare
trăieşte singură cu mucegaiul propriului defect.
Punctul fix care în ciuda istoriei împarte
în bune şi rele tot ce forma-şi schimbă -
Ajută-mă, mamă, să-l întăresc în om,
tu, care îmi ştii jurămintele de copil.
Fă ca povara să nu mi-o lepăd. Să zboare
vântul dinspre Vistula peste oceane.
Tu, cea care ai vrut să-mi faci al vieţii dar,
În numele Domnului fii binecuvântată. Amin."

din Mărturisile unui disident de Adam Michik, Polirom 2009, pag.20-21.

Pentru Polonia

Polonia mea, secretul meu

Cuvintele: niciodată, nicicând, nicăieri mă aruncă în derizoriu, în angoasa particulară creată de subiectivismul meu: Polonia.
Mă explic şi probabil mă repet:
Acum mulţi, mulţi ani, undeva în România, în cursul unui râu, mai navigabil, mai apropiat, două, sau trei caiace au tras la mal.
Un puşti mai răsărit cu palme netede de orăşean le ieşi în cale. Prin nisipiul ud, prin plaja noroioasă, doi oameni săltau; încercau să meargă, să ajungă pe uscat. La capătul plajei un copil bălai ca şi ei le ieşi în cale. În urma celei întâmplate, turiştii poposiră şi luară la interviu pe băiet.
Dacă turnul Babel nu se dărâma, probabil că toată lumea s-ar fi înţeles acum, acum perpetua doar starea unor cuvinte magice.
Ultimul dintre ele pot să-l pronunţ acum şi el m-a urmărit ani în şir, până i-am aflat cadenţa şi până i-am ştiut istoria: Gdansk!
Vedeţi, am ştiut că aţi eşuat şi în graba de-a citi, aţi încurcat consoanele şi ce dacă, aşa am păţit şi eu. Aşa au păţit şi vecinii lor. Apoi şahul magnetic, ce l-au scos prin a citi inteligenţa localnicilor şi eu cu "siciliana" mea ce le-am spus?
"Ooo Amazon, Parana, Ostrowsky..."