Se afișează postările cu eticheta fecioara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fecioara. Afișați toate postările

duminică, 30 iunie 2013

Fecioara



Între cele două turnuri, în alt turn, de dimensiuni mult mai reduse, stă Fecioara.
Fecioara este inobservabilă. Arhitectul (Ludwig von Ibl) a prevăzut asta și mai mult chiar, a reușit să o plaseze tot timpul într-o lumină indirectă, chiar dacă avem patru bolți ce reușesc să scoată statuia din întuneric, chipul rămâne veșnic în umbră.

Dintre toate iluminările pe care fotografii le fac în studiouri, sunt puține acelea în care lumina vine de sus și totuși chipul atrage umbra cea mai deasă. Lumina ce vine crescendo de la picioare, cuprinde trupul și-l marchează il tempore, astfel chipul ne apare viu, suntem la catolici -suntem drapați.

Un chip viu nu poate lăsa ca toate secretele mimicii sale să zboare în lumină, de multe ori o penumbră este binevenită. Dar ce ziceți de o umbră, așa cum Fecioara Maria o are mai sus în micul ei turn. Unde se uită ea? în jos? spre muritori? dar ei nu o văd, cel puțin nu-i disting detaliile, ei -muritorii, doar o bănuie și asta este suficient. O religie bănuită este și suficientă. Un ateism scolastic este insuficient, îi lipsește umbra, noroc cu fizica care a descoperit că lumina-i radiație și poate doar atât.

Fecioara are ochii închiși, lumea de jos nu este vizibilă pentru ea, deci și reciproca este valabilă; eu nu te văd pentru că tu nu mă vezi.  În schimb aici eu nu te văd din cauza luminii și a distanței, iar tu nu mă vezi pentru că ții ochii închiși. Eu îți dau telefon și tu nu-mi răspunzi, apoi îmi spui în față ca n-ai avut semnal.

Indiferent de atitudine, privitul contează. Ne mulțumim cu atât. Sigur că o bucățică de brânză în schimbul unui banchet, este prea puțin. Cam așa stau lucrurile în religie, unii trebuie să trăiască cu puțin, pentru ca alții să se bucure mai mult. Nu fă ce face popa, fă ce spune popa, fă Noapte Bună.


duminică, 11 septembrie 2011

Arcaşa Artemis

Fecioara - statuie în portul Rafina, în aproprierea Athinei, Atenei

Slăbiciunea bărbatului pentru femeie este preacunoscută, Şerban Tomşa preia o temă cunoscută, cântată de-o privighetoare se pare, într-un ritm cunoscut ca fiind nocturn, împrumutat de la Edith.


Felul străin în care observăm vedetele, ca prelungire a unei publicităţii marcate de un consumerism capitalist -şi nu sunt original deloc aici, nu ne dă valoarea în care fecioara pedepseşte nemulţumirea femeii fără astâmpăr.


Fecioara este Artemis, braţul ei este săgeata, aceeaşi ce l-a ucis pe Orion, nimic după aceea nu v-a descumpăni ambiţia de-a demonstra faptul că fecioarele sunt inteligente.


Rămân să înclin că fecioarele sunt cele mai inteligente reprezentante ale sexului feminin, de aici felul în care fiecare interpretează liber spusele scrise de mine nu mai contează, pot scrie mai multe despre acel fel de inteligenţă, dar sigur nu interesează pe nimeni.