Din toate părțile

Trebuie să mărturisesc că privind atât de mult albul scuturat de vânt, originea lui, mi-am cioplit în minte cheia cu care voi deschide încuietoarea. Însă de fiecare dată, trebuia să o modific -cheia, pentru că nu se potrivea. Nu se potrivea, nu din pricina neștiinței mele, ci din cauza lipsei de exactitate, iar atunci când am reușit să-i netezesc geometria pentru ca verturile -acei paznici obraznici ai lacătelor, să nu simtă prezența cheii, încuietoarea a fost schimbată.

Koe se simte bine, are zece zile de absență de la orele libertății. Mănâncă bine, latră -tot la semenii lui vagabonzi, se pare că a pus stăpânire pe noul teritoriu. Este atent la ce se-ntâmplă în jurul său, miroase petalele albe pe care caisul le pierde zilnic ca o remușcare. Se întremează și în mintea lui are loc o transformare. Dar vremea lui se apropie. Când căldura va cuceri ținutul îi va fi dor de cerul liber, de soarele gol, de luna despicată.

Koe este deștept, nici un gard nu-l va ține, lui nu-i trebuie cheie. Toate îi vin din toate părțile.

Vin berzele - bubuie mugurii

O flotilă de berze a trecut pe deasupra, până să le iau la ochi, erau departe.
În schimb, pentru a nu trece timpul degeaba, am văzut mugurii de cais care stau să explodeze.