Mutarea -ep. II -fracturat în grabă

Pus în fața unei situații inedite, Primarul formă repede o echipă de salvatori care să-i scoată pe experții judiciari (uitați) aflați în subsolurile ce traversau Piața Mare. După câteva ore de la ultimul contact cu aceștia, s-au văzut pe camerele de observare cum și ei înseși participau la colectarea de documente, ba chiar deveniseră violenți negăsind cutii de inox în care să înghesuie ceea ce găseau.

De la marginea orașul, sosi asemeni unui maratonist, șeful de serviciu de la arhivarea documentelor și dând buzna în Sala de Consiliu a Primăriei strigă că nu s-a găsit nici măcar o cutie pe jumătate goală și că acum le trebuie mult timp să pună documentele la loc deoarece acestea nu mai încap așa cum au fost la început și (din nou) probabil că cei care le-au pus posedau o forță nebănuit de mare.

O statistică încropită la repezeală arăta că zilnic se scot peste cinci tone de documente (cântărite împreună cu cutiile de metal bineînțeles). Dar apăru prima victimă în persoana unui bărbat în vârstă de vreo treizeci de ani, găsit mort de epuizare de cei ce duceau cutiile în subsoluri.

Unul dintre consilierii Primarului, veni cu ideea că de fapt documentele conțin sigur un mesaj și că acesta odată descifrat va opri această infestație informațională. Între timp s-a descoperit un tunel care ducea până în orașul vecin, aflat la peste cincizeci de kilometri, tunel despre care se știa demult dar care nu a fost găsit niciodată. S-a mai găsit un nivel subteran sub cele două existente, totul datorită unei surpări. Acest nivel pare mai vast decât celelalte și este plin cu firide cu polițe de marmură albă pline de documente, unele au chiar și papirusuri legate și înfășurate -pentru acestea din urmă s-au comandat cutii mai lungi chiar.

Cea mai mare nedumerire a Primarului este că nu avea nici un martor credibil, în afară de nebunul ce a ajuns în orașul vecin susținând că a venit prin tunel sau de femeia care a reușit să-i aducă un papirus pe masă, repede datat ca având peste o mie cinci sute de ani. Femeia susținea la rândul ei, că l-a adus de la nivelul trei din subteran.

Între timp s-a mai găsit un canal, ce echilibra debitul râului ce traversa orașul, canal care după părerea multora, ar ajunge până la Dunăre.

Cadastru - ϰατάστηχον

http://blog.naver.com/PostView.nhn?blogId=nordvargr&logNo=50134163786&viewDate=&currentPage=1&listtype=0&from=postList

Orașul meu se mută.
Ceea ce este impropriu, este mutarea însăși. Instituția care se ocupă cu tot ceea ce înseamnă relief în orașului meu se mută. Ceea ce nu a bănuit nimeni, este că și cerul se mută.

Pentru cunoscători, cele două insule (din imagine) se numesc Paxi și Antipaxi (Paxos-Antipaxos)

Povestea

Una din hotărârile locale ce trec repede neobservate publicului este mutarea de urgență a Cărții Funciare, locul impropriu; infestat cu șobolani, cu tot felul de insecte, cu umezeală: dăuna arhivei seculare ce definea geometric orașul.

Lucrările din Centrul Vechi, pentru prelungirea unor artere pietonale, conservarea unor piațete, retrasarea conductelor de gaze, de canalizare, de alimentare cu apă potabilă și chiar redimensionarea cablurilor electrice subterane, au dus la găsirea unui schelet de cămilă, a două trupuri umane îmbrățișate -cu două iatagane alăturate, a unei fântâni zidite până la câțiva zeci de metri adâncime și multe alte minunății ce pot izvorî dintr-un pământ atât de prieten nouă.

Cu cât intrau mai adânc muncitorii, cu atât izvoarele freatice izvorau în arteziene, trezind la viață fluxuri subterane nebănuite. Și în toate acestea încercări de reconstrucție și reamenajare, cel mai mult a avut de suferit arhiva cadastrală a orașului, care și așa fiind încercată greu de-a lungul războaielor și inundațiilor, acum primea o ultimă lovitură -infiltrațiile.

La nivelul doi sub pământ, sub bolți zidite cu sute de ani în urmă, asistai la dușuri, apa țâșnea printre cărămizi la intervale neregulate și femeile de servici nu mai pridideau cu gălețile de-a scoate apa dintre dulapurile zidite. Pe polițele de marmură stăteau documente ce n-au văzut lumina soarelui de cel puțin trei sute de ani.

Primarul, într-o încercare disperată, a chemat pe toți experții judiciari ai orașului, să-l ajute să mute într-un loc sigur harta orașului. Harta orașului este istoria sa, ca istorie -tot ceea ce ține de catastif, ține de-o memorie ancestrală, de o imagine. Și datorită unor fonduri europene primite în grabă s-au putut achiziționa cutii care se puteau vida pe loc, având învelișul din inox. Astfel că o armată de funcționari privați și instituționalizați au intrat asemeni unei hoarde în subsolurile clădirii ce înconjura Piața Centrală a orașului.

În decurs de câteva zile, containere de zeci de tone luau calea periferiei, unde într-o locație nouă, se descărcau cu grijă și se inventariau ca atare. Deschiderea lor având loc în decurs de câțiva ani, dacă nu zeci de ani, având în vedere numărul imens de cutii sigilate.

Pentru ca munca acestor mineri birocrați să fie mai ușoară, s-au instalat tot felul de automate, unele filtrau aerul din subsoluri, altele livrau cafea și napolitane pe cartele preplătite de Primărie.

Faptele acestea s-ar fi terminat în timpul prescris de proiectant dacă nu s-ar fi întâmplat, ca o parte din personalul angajat să nu mai apară a doua zi la serviciu. În urma zilelor lipsă, cu ajutorul organelor de ordine, s-a constat că persoana în cauză lipsește. Astfel că, destul de repede, Primăria și-a dat seama că o seamă de funcționari -de fapt, nu mai ieșeau din adâncurile instituției.

Primarul în persoană a coborât, împreună cu alți oficiali și bodyguarzi (înarmați) pentru a constata condițiile de lucru. În loc să vadă cum experții angajați (pe bani grei) aranjau documentele în cutii, a dat de-o armată de zombii care reușeau să arunce în lifturile -special construite, paralelipipedele de inox, cu o mare grabă, după care dispăreau în întuneric.

La o lună după inițierea acestor mutări -deplasări de documente sensibile, clădirea nouă era ticsită de jos până la etajul al șaselea cu cutii de dimensiunea aspiratoarelor. Cutiile erau înghesuite (zidite), astfel că ocupau volumetric aproape toată clădirea.

Primarul a ridicat o problemă la fileu:
„Sigur în cutii sunt documente, nu sunt ele parțial goale, sau unele goale?!”

Asta, pentru că funcționarii angajați, erau plătiți la cutie.
Asta, pentru a se face repede o comisie, care se va ocupa cu desfacerea cutiilor, nu cu inventarierea documentelor -asta cere prea mult timp. Se va constata dacă cutia înregistrată pe numele X, era umplută sau dimpotrivă.

În timp ce în partea centrală a orașului se dezgropa cu aplomb arhiva cadastrală, în partea periferică se aranjau măcar toate documentele. Mai mult chiar, două macarele s-au ivit repede ajutau eroic la turnarea unor fundații noi pentru arhiva extinsă a orașului

N.B.
Dacă v-a plăcut continuu.
Dacă nu, dați de veste.