Se afișează postările cu eticheta alegeri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta alegeri. Afișați toate postările

marți, 7 februarie 2017

Stagiunea politico-teatrală din Timișioara în toată țara.

Timișoara-6februarie2017 ora20
„Ce vine după?” este o întrebare ce ține de existență, de prezentul unui eveniment și de viitorul acestuia. Orice întâmplare ce apare cap de afiș în conștiința noastră și care ne marchează oprește prezentul prin întrebarea „ce vine după?”

„Ce vine după?” este o întrebare politică, o descărcare de angajament în viitor.
Politic, toate alianțele dintre partide, își stabilesc un țel comun în vederea alegerilor, printr-un program unitar. În acesta se scufundă toate promisiunile, se bălăcăresc toate dorințele subiective ale conducătorilor, ascunse de fapt, după perdeaua unui populism sărac în ideologie.

Odată câștigate alegerile asistăm la „Scene dintr-o căsnicie”, într-o familie perfectă inițial, declarată pe drept moștenitoare a viitorului de 4 ani.

Cum timpul le schimbă pe toate și uneori prea repede, apar „Nopțile Albe”, în care s-au dovedit a fi la lucru (conducătorii partidelor alese), nu acasă, înșelând așteptările celor care doreau normalitatea și parcursul corect politic.

„Nopțile Albe” au scos oamenii în stradă, au inflamat buletinele de știri, au creat confuzie pe rețele și în documente guvernamentale, creând o nouă buclă istorică a unor zile de februarie 2017.

Și totuși întorcându-mă la început: „Ce vine după?” sau ar trebui să pun altă întrebare ?

miercuri, 5 noiembrie 2014

Și eu sunt mai prost ca Ponta

Dan Angelescu este profesor la Universitatea Paris-Est FOTO fluidition.com
http://adevarul.ro/news/politica/doctor-fizica-princeton-dialog-victor-ponta-ma-consider-prost-comparatie-dumneavoastra-1_545a235c0d133766a88f55f3/index.html 



"Stimate d-le Victor Ponta,

Mă numesc Dan Angelescu, sunt profesor la Universitatea Paris-Est din Franţa. Am un doctorat în fizică de la universitatea Princeton, o licenţă de la California Institute of Technology (amândouă în Statele Unite), iar înainte de aceasta am fost olimpic la fizică. Trăiesc în diasporă de douăzeci de ani. Vă mărturisesc că niciodată nu m-am considerat nici peste poate de inteligent, şi nici nu m-am mândrit cu capacitatea de a înregistra şi interpreta detaliile subtile ale tuturor situaţiilor. Însă declaraţia pe care aţi făcut-o pe postul de televiziune Antena 3 mi-a demonstrat că, faţă de o persoană ca dvs., sunt aproape primitiv. Ba chiar aş merge până la a mă considera prost, prin comparaţie.

 Eu am venit naiv la vot la secţia de la Ambasada României din Paris, am stat la coadă alături de oameni care mi s-au părut perfect normali, şi care au aşteptat ca şi mine ore în şir la coadă. Departe de mine gândul că aceştia se prefăceau a fi oameni obişnuiţi, fiind de fapt agenţi aduşi acolo în scopuri electorale. Insă, în apărarea mea, trebuie să spun că erau foarte bine camuflaţi: un domn cu o fetiţă în cărucior, un altul care spera să voteze până la 20:30 ca să poată să îşi ia băieţelul de la cinema, o fată care citea poezii. În orele de coadă, am ajuns să ne cunoaştem, şi am ajuns chiar să cred că şi ei erau naivi şi proşti ca mine. Sau poate, cum aţi observat dvs., încercau să mă manipuleze. Nu ştiu.

La ora 21, încet-încet, coada a înaintat şi ne aflam în centrul de votare. Stupid din partea mea, însă aveam impresia că legea spune că în aceste condiţii îmi trebuie respectat dreptul la vot. Aşa credeau, aparent, şi cei din jurul meu. Ei bine, se vede că nu am înţeles bine textul legii, deşi l-am recitit de mai multe ori de pe sit-ul web al ambasadei. Ba chiar domnul preşedinte al secţiei de votare mi-a explicat că deşi aşa e legea (aici măcar nu m-am păcălit !), şi deşi s-a făcut cerere la biroul electoral central ca programul de votare să fie prelungit, a primit instrucţiuni clare ca votarea să se oprească la 21:00 deşi erau persoane în secţie care au fost împiedicate să voteze.

Atunci, furios, am strigat şi eu, ca cei din jurul meu "Vrem să votăm !". Nu am avut pancarte, nu ştiam că trebuiau pregătite dinainte (ce idee originală aţi avut !), şi de altfel în jurul meu nimeni nu avea. Toţi păreau oameni obişnuiţi, frustraţi însă de decizia pe care o considerau ilegală de a nu li se acorda dreptul la vot, şi reclamandu-şi-l. Un drept care (pentru noi cei proşti cel puţin) ar trebui să fie constituţional. Chiar am crezut pentru o secundă (orice bănuiala mi-a fost însă risipită după intervenţia dvs. la televizor) că dumneavoastră aţi fi fost personal implicat în această organizare proastă a alegerilor, pentru ca noi cei din străinătate să nu putem vota aşa cum am dori. Probabil o altă consecinţă a manipulării la care am fost supus, inconştient. Ce bine că m-aţi luminat !

În naivitatea mea, nu mi-am dat nici măcar seama că puteam să fiu transportat cu autobuzul, gratuit, de către acei domni manipulatori la care aţi făcut aluzie dvs. Eu am venit ca prostul cu maşina, stând în trafic, consumând benzină şi plătind o parcare scumpă ca să mă pot prezenta la vot. Vă rog ca la turul 2 să se publice lista staţiilor autobuzului electoral, ca să putem profita cu toţii de el.

Recitind ce am scris, mi-am adus aminte nu ştiu de ce de anii de doctorat, şi de lunile de muncă pe care le-am petrecut la redactarea tezei. Şi mi-am dat seama că până şi aici, domnule Ponta, v-aţi dovedit pe deplin superioritatea. Pentru dvs. totul trebuie să fi fost aşa de simplu şi de uşor, de parcă altcineva v-ar fi scris deja textul, dvs. rămânându-vă doar să îl transcrieţi. Păcat că noi, cei proşti, nu înţelegem cum merg lucrurile. Ce bine însă că vă găsiţi timp să ne explicaţi dumneavoastră, întotdeauna cu elocvenţa exemplului personal.

Vă mulţumim !

Cu multă consideraţie,

Dan Angelescu
Profesor Universitatea Paris-Est Franţa"

Citeste mai mult: adev.ro/nekkx7

"Stimate d-le Victor Ponta, Mă numesc Dan Angelescu, sunt profesor la Universitatea Paris-Est din Franţa. Am un doctorat în fizică de la universitatea Princeton, o licenţă de la California Institute of Technology (amândouă în Statele Unite), iar înainte de aceasta am fost olimpic la fizică. Trăiesc în diasporă de douăzeci de ani. Vă mărturisesc că niciodată nu m-am considerat nici peste poate de inteligent, şi nici nu m-am mândrit cu capacitatea de a înregistra şi interpreta detaliile subtile ale tuturor situaţiilor. Însă declaraţia pe care aţi făcut-o pe postul de televiziune Antena 3 mi-a demonstrat că, faţă de o persoană ca dvs., sunt aproape primitiv. Ba chiar aş merge până la a mă considera prost, prin comparaţie. Eu am venit naiv la vot la secţia de la Ambasada României din Paris, am stat la coadă alături de oameni care mi s-au părut perfect normali, şi care au aşteptat ca şi mine ore în şir la coadă. Departe de mine gândul că aceştia se prefăceau a fi oameni obişnuiţi, fiind de fapt agenţi aduşi acolo în scopuri electorale. Insă, în apărarea mea, trebuie să spun că erau foarte bine camuflaţi: un domn cu o fetiţă în cărucior, un altul care spera să voteze până la 20:30 ca să poată să îşi ia băieţelul de la cinema, o fată care citea poezii. În orele de coadă, am ajuns să ne cunoaştem, şi am ajuns chiar să cred că şi ei erau naivi şi proşti ca mine. Sau poate, cum aţi observat dvs., încercau să mă manipuleze. Nu ştiu. La ora 21, încet-încet, coada a înaintat şi ne aflam în centrul de votare. Stupid din partea mea, însă aveam impresia că legea spune că în aceste condiţii îmi trebuie respectat dreptul la vot. Aşa credeau, aparent, şi cei din jurul meu. Ei bine, se vede că nu am înţeles bine textul legii, deşi l-am recitit de mai multe ori de pe sit-ul web al ambasadei. Ba chiar domnul preşedinte al secţiei de votare mi-a explicat că deşi aşa e legea (aici măcar nu m-am păcălit !), şi deşi s-a făcut cerere la biroul electoral central ca programul de votare să fie prelungit, a primit instrucţiuni clare ca votarea să se oprească la 21:00 deşi erau persoane în secţie care au fost împiedicate să voteze. Atunci, furios, am strigat şi eu, ca cei din jurul meu "Vrem să votăm !". Nu am avut pancarte, nu ştiam că trebuiau pregătite dinainte (ce idee originală aţi avut !), şi de altfel în jurul meu nimeni nu avea. Toţi păreau oameni obişnuiţi, frustraţi însă de decizia pe care o considerau ilegală de a nu li se acorda dreptul la vot, şi reclamandu-şi-l. Un drept care (pentru noi cei proşti cel puţin) ar trebui să fie constituţional. Chiar am crezut pentru o secundă (orice bănuiala mi-a fost însă risipită după intervenţia dvs. la televizor) că dumneavoastră aţi fi fost personal implicat în această organizare proastă a alegerilor, pentru ca noi cei din străinătate să nu putem vota aşa cum am dori. Probabil o altă consecinţă a manipulării la care am fost supus, inconştient. Ce bine că m-aţi luminat ! În naivitatea mea, nu mi-am dat nici măcar seama că puteam să fiu transportat cu autobuzul, gratuit, de către acei domni manipulatori la care aţi făcut aluzie dvs. Eu am venit ca prostul cu maşina, stând în trafic, consumând benzină şi plătind o parcare scumpă ca să mă pot prezenta la vot. Vă rog ca la turul 2 să se publice lista staţiilor autobuzului electoral, ca să putem profita cu toţii de el. Recitind ce am scris, mi-am adus aminte nu ştiu de ce de anii de doctorat, şi de lunile de muncă pe care le-am petrecut la redactarea tezei. Şi mi-am dat seama că până şi aici, domnule Ponta, v-aţi dovedit pe deplin superioritatea. Pentru dvs. totul trebuie să fi fost aşa de simplu şi de uşor, de parcă altcineva v-ar fi scris deja textul, dvs. rămânându-vă doar să îl transcrieţi. Păcat că noi, cei proşti, nu înţelegem cum merg lucrurile. Ce bine însă că vă găsiţi timp să ne explicaţi dumneavoastră, întotdeauna cu elocvenţa exemplului personal. Vă mulţumim ! Cu multă consideraţie, Dan Angelescu Profesor Universitatea Paris-Est Franţa"

Citeste mai mult: adev.ro/nekkx7
"Stimate d-le Victor Ponta, Mă numesc Dan Angelescu, sunt profesor la Universitatea Paris-Est din Franţa. Am un doctorat în fizică de la universitatea Princeton, o licenţă de la California Institute of Technology (amândouă în Statele Unite), iar înainte de aceasta am fost olimpic la fizică. Trăiesc în diasporă de douăzeci de ani. Vă mărturisesc că niciodată nu m-am considerat nici peste poate de inteligent, şi nici nu m-am mândrit cu capacitatea de a înregistra şi interpreta detaliile subtile ale tuturor situaţiilor. Însă declaraţia pe care aţi făcut-o pe postul de televiziune Antena 3 mi-a demonstrat că, faţă de o persoană ca dvs., sunt aproape primitiv. Ba chiar aş merge până la a mă considera prost, prin comparaţie. Eu am venit naiv la vot la secţia de la Ambasada României din Paris, am stat la coadă alături de oameni care mi s-au părut perfect normali, şi care au aşteptat ca şi mine ore în şir la coadă. Departe de mine gândul că aceştia se prefăceau a fi oameni obişnuiţi, fiind de fapt agenţi aduşi acolo în scopuri electorale. Insă, în apărarea mea, trebuie să spun că erau foarte bine camuflaţi: un domn cu o fetiţă în cărucior, un altul care spera să voteze până la 20:30 ca să poată să îşi ia băieţelul de la cinema, o fată care citea poezii. În orele de coadă, am ajuns să ne cunoaştem, şi am ajuns chiar să cred că şi ei erau naivi şi proşti ca mine. Sau poate, cum aţi observat dvs., încercau să mă manipuleze. Nu ştiu. La ora 21, încet-încet, coada a înaintat şi ne aflam în centrul de votare. Stupid din partea mea, însă aveam impresia că legea spune că în aceste condiţii îmi trebuie respectat dreptul la vot. Aşa credeau, aparent, şi cei din jurul meu. Ei bine, se vede că nu am înţeles bine textul legii, deşi l-am recitit de mai multe ori de pe sit-ul web al ambasadei. Ba chiar domnul preşedinte al secţiei de votare mi-a explicat că deşi aşa e legea (aici măcar nu m-am păcălit !), şi deşi s-a făcut cerere la biroul electoral central ca programul de votare să fie prelungit, a primit instrucţiuni clare ca votarea să se oprească la 21:00 deşi erau persoane în secţie care au fost împiedicate să voteze. Atunci, furios, am strigat şi eu, ca cei din jurul meu "Vrem să votăm !". Nu am avut pancarte, nu ştiam că trebuiau pregătite dinainte (ce idee originală aţi avut !), şi de altfel în jurul meu nimeni nu avea. Toţi păreau oameni obişnuiţi, frustraţi însă de decizia pe care o considerau ilegală de a nu li se acorda dreptul la vot, şi reclamandu-şi-l. Un drept care (pentru noi cei proşti cel puţin) ar trebui să fie constituţional. Chiar am crezut pentru o secundă (orice bănuiala mi-a fost însă risipită după intervenţia dvs. la televizor) că dumneavoastră aţi fi fost personal implicat în această organizare proastă a alegerilor, pentru ca noi cei din străinătate să nu putem vota aşa cum am dori. Probabil o altă consecinţă a manipulării la care am fost supus, inconştient. Ce bine că m-aţi luminat ! În naivitatea mea, nu mi-am dat nici măcar seama că puteam să fiu transportat cu autobuzul, gratuit, de către acei domni manipulatori la care aţi făcut aluzie dvs. Eu am venit ca prostul cu maşina, stând în trafic, consumând benzină şi plătind o parcare scumpă ca să mă pot prezenta la vot. Vă rog ca la turul 2 să se publice lista staţiilor autobuzului electoral, ca să putem profita cu toţii de el. Recitind ce am scris, mi-am adus aminte nu ştiu de ce de anii de doctorat, şi de lunile de muncă pe care le-am petrecut la redactarea tezei. Şi mi-am dat seama că până şi aici, domnule Ponta, v-aţi dovedit pe deplin superioritatea. Pentru dvs. totul trebuie să fi fost aşa de simplu şi de uşor, de parcă altcineva v-ar fi scris deja textul, dvs. rămânându-vă doar să îl transcrieţi. Păcat că noi, cei proşti, nu înţelegem cum merg lucrurile. Ce bine însă că vă găsiţi timp să ne explicaţi dumneavoastră, întotdeauna cu elocvenţa exemplului personal. Vă mulţumim ! Cu multă consideraţie, Dan Angelescu Profesor Universitatea Paris-Est Franţa"

Citeste mai mult: adev.ro/nekkx7

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Muie

Platon, Scrisorile.Dialoguri Suspecte.Dialoguri apocrife, univers enciclopedic gold, 2011,pag.173.

joi, 2 august 2012

„Pot, domnule, să vă ofer serviciile mele fără riscul de a vă stingheri?”

Cycladic museum - photo by me

În contemporanul acestui nou mileniu n-am întâlnit, nici măcar ca farsă, enunțarea unei înțelegeri ce a durat atât de mult timp astfel ca eu să fiu contrazis. N-am întâlnit nici o probă a unei adevărate înțelegeri, sau a respectării ad-literam a vreunui tratat. Toate au fost reiterate, reinterpretate, astfel încât orice modificare a putut ulterior să facă parte din jocul anterior.

Alegeri.
Nu există alegeri: există subiecți și obiecții.
„Știți că-n satul meu, în cursul unei acțiuni de represalii, un ofițer german a rugat-o foarte curtenitor pe-o bătrînă să binevoiască a alege dintre cei doi fii ai săi pe cel ce urma să fie împușcat ca ostatic? Să aleagă, vă dați seama? Pe acela? Nu, pe acesta. Și să-l vadă plecînd. Nu mai insist, dar credeți-mă, domnule, toate surprizele sînt cu putință. Am cunoscut cîndva un om cu inimă neprihănită, care afirma sus și tare că el se încrede în oameni. Era pacifist, anarhist, iubea cu aceeași dragoste umanitatea întreagă și animalele. Un suflet de elită, da, asta-i sigur. În timpul ultimelor războaie religioase din Europa, se retrăsese la țară. Scrisese pe pragul casei: ≪Ori de unde ați veni, intrați și fiți bineveniți≫. Cine, după părerea dumneavoastră, a răspuns acestei frumoase invitații? Cîțiva milițieni, care au intrat ca la ei acasă și i-au scos mațele.

Oh! Iertați-mă doamnă! N-a înțeles, de altminteri, nimic. Cîtă lume - nu găsiți? -, deși e atît de tîrziu și plouă întruna de zile întregi!” *

Ori lucrurile la noi s-au terminat ca mai sus, ori ca în „Alegerea Sofiei” a lui William Styron, nici nu mai contează trecutul - pe care cei mai înțelepți ca noi l-au răstălmăcit și l-au rescris în diferite forme.

România, acum când CCR a amânat decizia, este precum o vacă însângerată din care -speră judecătorii, cei ce alcătuiesc CCR-ul, va supraviețui până în 12 septembrie așa cum își închipuie ei.

Se uită foarte ușor că atunci când sacrifici -și trebuie să o faci foarte repede, sângele trebuie să se scurgă cu mare viteză pe altarul zeului pomenit. România își pierde sângele aiurea ca pișatul unui om beat.

Nu există strângere de mână, suntem atât de primitivi, încât privind în piatră ceea ce se-ntâmplă căutăm un șervețel antibacterian.

__________________

Albert Camus, Căderea, RAO, noiembrie 1993, pag. 297(titlul), 301