Ceea ce citind vedem

The Complete Greek Temples, Tony Spawforth, Thames & Hudson, 2006

Ar trebui în final și cărțile să dispară, să nu mai citim nimic, să vedem doar. Citind ne imaginăm și ceea ce vedem apoi ne transfigurează ideile în din nou, ceea ce mai târziu vom numi cea mai perfectă lume. Astfel au apărut Republica lui Platon, Raiul și Iadul lui Blake, Noua Antlantidă a lui Francis Bacon, Shangri-La a lui James Hilton și multe altele mai bune poate și nepomenite de mine.

Și totuși merg acolo unde văd ceea ce alții au scris înaintea mea și prin asta m-au împins, m-au îmboldit... cred că valoarea imaginii din fața mea rezidă din educația pe care am primit-o. Un sfânt Sebastian plin de săgeți s-ar putea să nu însemne nimic pentru un polinezian ce cu piroga lui ajunge în fața sfinților tăcuți din Insula Paștelui, acolo unde, regăsindu-și zeii, se apleacă în fața lor.

Deci și o memorie ancestrală poate conta, o întoarcere în trecutul propriu, în trecutul tribului, în trecutul pământului din care faci parte, poate așadar conta.

Pierdere / Regăsire - William Blake

Băieţaşul pierdut

„Tată, unde te duci, tată?

Mergi prea iute, nu ţin pasul.

Şi de nu-mi răspunzi pe dată,

Ţi se pierde băieţaşul.”

Dar, în roua neagră, urmă nu-i de tată;

Roua, prea rece, smîrcul, prea adînc;

Umbră e prin ceţuri

Copilul plîngînd.

The Little Boy lost

Father, father, where are you going

O do not walk so fast.

Speak father, speak to your little boy

Or else I shall be lost,

The night was dark no father was there

The child was wet with dew.

The mire was deep, & the child did weep

And away the vapour flew.

William Blake, Cântece ale Inocenţei şi ale Experienţei, ed. Rao, 2005, Traducere, prefaţă, comentariu, tabel cronologic Iana Maravis, pag 56-57.

Băieţelul regăsit

Cum se lăsa copilul, în mlaştina pustie,

De lumina rătăcitoare purtat,

A început a plînge; dar Cel pururi aproape,

Ca tatăl său în alb, atunci, s-a arătat.

L-a sărutat şi mîna Lui i-a luat;

Cu el mergînd alături, i l-a dus mamei care

Palidă de durere, îşi căuta copilul

Plîngînd cu deznădejdie prin cea pustie vale.

The Little Boy found

The Little Boy lost in the lonely fen,

Led by the wand’rind light,

Began to cry, but God ever nigh,

Appear’d like father in white.

He kissed the child & by the hand led

And to his mother brought,

Who in sorrow pale, thro’ the lonely dale,

Her little boy weeping sought.

William Blake, Cântece ale Inocenţei şi ale Experienţei, ed. Rao, 2005, Traducere, prefaţă, comentariu, tabel cronologic Iana Maravis, pag 60-61, 

desenele sunt la pag 55 şi 59.

Desenele aparţin lui William Blake.